Tagged:Pagina 111

on

Greu joc… Am vrut sa fac echipa cu Kafka si am cautat in Verdictul si alte povestiri… Imi place mult Kafka… Dar la pagina 111 se termina Metamorfoza… Am zis pas, dar va recomand din tot sufletul povestirea asta… Este preferata mea si, daca o veti citi, veti intelege de ce!

Asa ca m-am decis sa continui tot cu Cartarescu (nenea Mircea, ti-au facut gagicile pe eblogs reclama la greu!)… Am cumparat De ce iubim femeile (o sa zici ca erai sigur/a ca din cartea asta o sa fie citatul… si ce?) cu scopul de  o oferi in dar unei persoane foarte dragi mie (imi place sa dau in dar carti)…

Asteptam pe cineva intr-o librarie chiar linga standul unde era cartea respectiva. Am luat-o si am deschis la intimplare. Sau poate ca nu! Exact la paginile 110/111. Capitolul Iubim cu un creier de copil. Citez din 111:

„Am fost mult mai socat de remarcile astea decit mi-as fi imaginat. Cum sa te plictisesti de frumusetea insasi, de neatins si de neconceput? De cea pentru care ti-ai da si pielea de pe tine?Ce-si putea dori un barbat mai mult decit sa-si poata trece bratul in jurul mijlocului ei, sa o intinda incetisor pe pat… Sa o scoata din invelisul ei de dantela matasoasa… De-aici incolo imaginatia mea se bloca, nu-mi puteam inchipui cum e sa faci dragoste. De cite ori ma gindeam cum ar fi vedeam doar un ocean roz care se rasuceste asupra ta si te sufoca…

Am cunoscut apoi femei reale, femei imaginare, femei din vis, femei din carti, femei din reclame, femei din filme, femei din videoclipuri. Femei din revistele porno. Fiecare altfel si fiecare cu altceva de oferit. M-am indragostit de citeva si de fiecare data a fost la fel: primul semn ca as putea-o iubi a fost mereu ca nu m-am putut… „

Restul, fie il cititi voi, fie va lasati imaginatia libera sa gaseasca raspuns la intrebare. Jocul  are reguli si nu vreau sa trisez! Doar 111…

Pentru capitolul asta am cumparat cartea. Ma gindeam ca aici cel pentru care o cumparasem va gasi raspunsuri la intrebarile care ii macina sufletul si mintea. De cind am cumparat-o si pina azi n-am indraznit sa i-o dau. Ceva ma opreste de fiecare data…

Cam asta e… Multumesc us and the city! Dau leapsa mai departe tuturor celor care citesc si vor sa intre in joc si, de fitze, lui Morar (Viata si acordeoane).

Cu drag,

Joy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s