Lumea basmelor

on

Prima oara te-am intilnit in copilarie. Cu toata inocenta mea am stiut ca tu esti acela. In basmele mele printul pe cal alb avea intotdeauna chipul tau.

Din nefericire, urma sa aiba loc prima noastra despartire. Trebuia sa cresc si imaginea printului se contura din ce in ce mai vag in mintea mea, odata cu virsta. Undeva, insa, in adincul sufletului meu, stiam sigur ca, intr-un fel  sau altul, noi doi aveam sa ne mai intilnim.

Multi ani mai tirziu traiam alaturi de tine prima mea poveste de dragoste. Te regaseam, in sfirsit, si nu-mi venea sa cred ca este adevarat! Incepusem sa ma consolez cu ideea ca totul fusese  aievea doar in imaginatia mea de copil.

De data asta nu mai erai printul pe cal alb. Tu erai cel care inventa basmele si le faceai sa devina realitate. Iar eu eram intotdeauna printesa ta!

Linga tine soarele iesea din spuma marii mai frumos ca nicicind, scoicile se deschideau doar pentru ca eu sa le culeg perlele, iar stelele cazatoare indeplineau pe loc dorintele mele.

Din pacate, nici atunci n-am ramas impreuna. Trebuia sa ne despartim din nou pentru ca nu adunasem suficienta maturitate. Viata nu ne lovise destul si nu suferisem indeajuns de mult pentru a ne pretui cu adevarat. Eu nici macar nu eram in stare sa-ti arat cit de mult te iubeam.

Si asa a mai trecut o vreme. Fiecare dintre noi si-a urmat, in continuare, propriul destin. Sentimentul ca noi doi aveam sa ne mai intilnim inca o data nu ma parasise inca. Adunasem, in tot  acest timp, suficienta maturiate. Pierdusem oameni dragi si invatasem,  astfel,  sa iubesc si sa pretuiesc.

Acum, ultima oara, ne-am intilnit in lumea reala. Eram convinsa ca sintem amindoi suficient de pregatiti pentru a ramine impreuna pentru totdeauna, iar, la batrinete, sa putem sa depanam linistiti firul basmului nostru. 

Dar nu e deloc asa. Nu mai credem niciunul dintre noi in basme. Tu nici macar nu mai sti sa iubesti! Printul pe cal alb si printesa s-au transformat in doi oameni prea ocupati ca sa mai creada chiar si in propria lor poveste de iubire…

Si-am incalecat pe-o sa…

Joy

Anunțuri

6 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. elena spune:

    iar esti trista???

    Apreciază

  2. gabriella spune:

    nu… realista! ce, nu-ti suna a realitate????? 😉

    Apreciază

  3. cristinel spune:

    Gabitza… extrem de rar mi se intampla sa fiu lasat fara cuvinte… tu totusi, TU, reusesti! Cand „te citesc” parca cineva imi citeste gandurile si le asterne pe „foaie” intr-un mod… armonios… cred, insa nu gasesc un alt cuvant mai aproape de ceea ce vreau sa exprim.

    Cu drag,
    Crysss

    Apreciază

  4. gabriella spune:

    Multumesc frumos! Mi se pare, totsi, k ma supraapreciezi… si nu cred k merit… Esti dragut!… Pup 🙂

    Apreciază

  5. Ali spune:

    Am descoperit blogul asta intamplator…si ma fascineaza…..ma copleseste….e ciudat sa te regasesti atat de bine in „spusele” altcuiva….am vrut de multe ori sa fac cate un comentariu..dar mi se parea inutil pentru ca spusesesi deja totul!
    Referitor la postarea aceasta….relitate sau nu, dezamagitor sau cat se poate de normal…asta e legea firii…oamenii se transforma,pierd legatura unul cu altul si la un moment dat nu te mai regasesti in cel pe care tu odinioara l-ai considerat „printul pe cal alb”…oricum, dupa parerea mea notiunea asta tine un pic de o lume imaginara in care noi alegem sa credem dar stim ca nu exista…
    Keep up the good work….

    Apreciază

  6. gabriella spune:

    Buna, Ali! Multumesc pentru cuvintele frumoase si bine ai venit pe blogul meu. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s