Viaţa de la 0 (zero)…

on

Aţi simţit vreodată nevoia să vă reluaţi viaţa de la zero?

Să renunţaţi la tot ce aveţi şi să plecaţi undeva, în lumea largă, unde să nu vă cunoască nimeni…

Ştiu că sună radical, nebunesc, poate chiar aiurea, că unora li se va părea o mare prostie. Cum să renunţi brusc la tot ce ai, mai ales dacă ai muncit ca un căpiat o viaţă şi ai făcut o grămadă de sacrificii?

Da, chiar aşa! Să nu mai vrei nimic din ce ai.

Să-ţi doreşti, mai bine spus să tînjeşti, să fii într-un alt loc, de preferat undeva unde nu ai mai fost niciodată, unde să nu te ştie nimeni şi tu, la rîndul tău, să nu cunoşti pe nimeni. Să ai un job nou, o casă nouă, o viaţă nouă… Să fii un John Doe şi nimic mai mult.

Şi cum s-ar putea numi o experienţă de acest gen: o nouă şansă sau fatalitate?

https://i0.wp.com/kim-kkmj.itmblog.com/files/2009/01/open-road.jpg

Joy

5 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. irina spune:

    depine probabil cat esti de optimist sau de pesimist..
    app e asta iti recomand un film: Tha man from earth…o sa-ti placa cu siguranta 😉

  2. WildKitten spune:

    Chestia asta o simt eu acum, cu singura diferenta ca nu m-as duce intru-un loc unde nu ma cunoaste chiar nimeni. As renunta la tot ceea ce am facut pana acum, si as lua-o de la capat in alta parte, alaturi de altcineva. Noroc ca mi-a trecut in cateva zile. 😛

  3. Lexa spune:

    Viata de la zero… Bun subiect de meditatie! M-am gandit… de multe ori. La mine problema e pusa intr-un parametru oarecum diferit. Aici nu am „munca de o viata”, pentru ca nu am decat 24 de ani, insa am familia, prietenii, un background de studii care mi-au format personalitatea. Sa iau viata de la zero… e o exprimare cat se poate de corecta. In alta parte, sunt eu, dar nu tocmai eu. Sunt un „eu” strain, fara prieteni, fara familie, in cautarea „lor”, in cautarea vietii; sa umplu acel zero, sa-l fac plus. Si atunci, dupa un timp, as deveni „eu”-l meu de mai inainte.

    E greu sa o luam de la inceput. E dificil, insa nu imposibil. Curaj, determinare, ambitie! Si totul se rezolva. Suntem stapanii destinului nostru… il putem schimba! Il putem modela… daca nu aici, de ce nu acolo?

  4. gabriella spune:

    … sper sa-mi treaca si mie, daca nu in citeva zile, macar pina la pensie… Glumesc 🙂 Bine ai venit pe Joy, WildKitten!

  5. WildKitten spune:

    Bine te-am gasit Gabriella. Uite ca mie mi-a trecut definitv. Si ma bucur ca asa s-a intamplat. Alfel cred ca as fi regretat un pic… hai, un pic mai mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s