Gîndurile mele zboară absente… Închise, constrînse, ţinute în frîu. Independent de mine şi de voinţa mea, dependent de „trebuie”.
Din păcate, de multe ori aripile lor se lovesc de gratiile unei colivii aurite, construite de subconştientul conştient, şi atunci se frîng. Prizoniere pe viaţă, tînjesc după libertate. O cer, o doresc cu disperare!
Cîteodată încearcă să se înalţe, să rupă barierele, să treacă dincolo de cercul îngust al prejudecăţilor şi limitelor exterioare, însă dau de zidurile indiferenţei şi al răutăţilor fără miză. Mult timp după eşec, refuză să mai iasă la suprafaţă şi aleg să rămînă îngropate în adîncul minţii mele.
Acolo, în mintea mea, e mai sigur. În colivia cu zăbrele de aur nu-şi rănesc decît aripile. Afară mor.
Gîndurile mele, cele curajoase, aleg întotdeauna moartea! Ele sînt cele mai apropiate sufletului meu, pe ele le iubesc…
Eu sînt Phoenix.
Gîndurile-mi ucise de nepăsarea şi invidia din jur renasc mereu din cenuşă, asemeni acelei păsări fantastice. De fiecare dată mai puternice şi mai hotărîte!
Joy
joy 
Un comentariu Adăugă-le pe ale tale