Poker face

Motto: Oamenii nu văd aproape niciodată ceea ce trebuie, ci doar ceea ce le spun alţii că ar trebui să vadă!

Am cam tras chiulul de la scris… Alerg de vreo săptămînă să-mi rezolv nişte acte, aşa că pe blog am intrat doar ca să văd cine mă mai bagă-n seamă. Plus că nici n-am prea avut inspiraţie, recunosc.

https://gabriellajoy.files.wordpress.com/2011/03/cards.jpg?w=300Dar azi am o povestioară, mişto tare şi din care puteţi învăţa cîte ceva.

M-am dus la notar să-mi legalizez un act. Nu eram singură, ci cu un amic. Am intrat în primul notariat, pentru că nu era mare lucru de legalizat, şi s-a nimerit să fie la Unirii, vizavi de magazin.

Notarul, un nene în vîrstă, uns cu mai multe alifii decît ar trebui, ne-a poftit să luăm loc la masă. În timp ce noi semnam actele, a început să devină prietenos şi să intre la intimităţi cu amicul meu. Pînă aici nimic deosebit, că şi noi sîntem sociabili şi ne place să comunicăm, aşa că nu ni s-a părut nimic suspect. Şi te mai gîndeşti şi că oamenii de pe la o anumită vîrstă încep să aibă chef de poveşti.

Finalul însă a fost de-a dreptul de camera ascunsă.

Toată treaba noastră, recte legalizarea, costa vreo 135 de lei (şi aici suma e discutabilă, că iniţial ne spusese că ne costă doar vreo 60 de lei, pentru că putea să ne facă un act la amîndoi, dar ca să încaseze dublu, ne-a taxat separat, dar, fie!). La final, i-am dat notarului 200 de lei şi aşteptam să ne dea restul.

În tot timpul ăsta, poveştile despre nimic curgeau. Notarul s-a căutat prin sertare, a scos nişte bani, insuficenţi pentru cei 65 pe care ni-i avea de restituit, s-a dus la un cuier de unde şi-a luat diplomatul, s-a mai scotocit şi acolo de bani,  şi apoi ne-a lăsat pe birou vreo 15, 5 lei în timp ce ne explica despre cum poţi să umileşti un notar(!) plătindu-l în monede…

După vreo două minute în care n-a tăcut o secundă s-a ridicat de la birou, s-a ridicat şi amicul meu, însă eu am rămas pe scaun. Şi cu o faţă naivă l-am întrebat frumos:

– Nu vă supăraţi, un act costă 135 de lei, sau două?

– Două, mi-a răspuns notarul, dar de ce?

– Păi i-a mai număraţi încă o dată restul… v-am dat 200 de lei!

Atunci a început să se bilbîie, i-au rămas poveştile în gît, a scos hîrtia de 50 de lei şi în 30 de secunde ne-a expediat.

Morala:  Îi ştiţi pe cei cu alba-neagra care prostesc fraierii prin tîrguri? V-aţi întrebat vreodată cum de-i zăpăcesc pe naivi? Să fiţi atenţi la ei şi să observaţi dacă în trei minute, cît le trebuie ca să-i facă pe cretini, tac vreo secundă!!!

😉 Joy

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Pe langa ca au bani garla mai sunt si nesimtiti (unii)! Asa sunt unii in Romania, cu cat au mai mult vor si mai mult …. si unii care nu au sunt prea cinstiti de uneori ti mila de ei!

    Mda traim in Romania ……..

    1. Joy spune:

      am si eu un obraz gros pentru nesimtiti, de n-ai idee :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s