Românul

Românul nu s-a născut poet. El nu s-a născut nici măcar filosof. Românul s-a născut doar bîrfitor.

Cîrcotaş şi invidios, plin de prejudecăţi, limitat de cele mai multe ori, dar fudul („mîndru” cum îi place lui să se recomande), repetînd constant aceleaşi greşeli istorice, el, românul, îşi deplînge de secole starea de fapt, fără să încerce însă să schimbe nimic.

Cu un apetit incredibil către vulg şi kitsch, îşi alege drept „modele de urmat” personaje de carton, pe care, după ce le aplaudă un timp, ridicîndu-le la rangul de „vedete”, ajunge să le blameze şi să le desconsidere, cel mai adesea din invidie.

Adept al imitaţiei şi al competiţiei fără miză, pe principiul că, „dacă vecinu’ are, eu de ce n-aş avea”, românul aleargă toată viaţa să strîngă cît mai multe bunuri materiale, nepunînd prea mare preţ pe lucrurile cu adevărat importante: educaţia copiilor săi, respectul faţă de ceilalţi, bunul-simţ etc., valori fundamentale care stau la baza unui popor sănătos.

Aruncînd mereu vina pe mentalitate, românul e de părere că urmaşii sînt nedemni, uitînd adesea că generaţiile viitoare sînt formate de generaţiile prezente, care, la rîndul lor, au fost modelate de generaţiile trecute, şi că tarele se moştenesc.

Amator de „pîine şi circ”, românul se comportă, de cele mai multe ori, în biserică – ca pe stadion, în şcoală – ca pe maidan şi în locurile publice – ca într-o junglă unde singura lege care se aplică este „legea pumnului”.

Caracterizat de sindromul „efectului de turmă”, românul este întotdeauna gata să-l urmeze pe acela care se dovedeşte a fi cel mai bun de gură, fără să-şi mai treacă prin filtrul gîndirii idei, sfaturi, soluţii, sugestii. Cînd, la final, rezultatul nu e cel aşteptat, el, românul, îşi jeleşte pe la colţuri nefericirea, neavînd curajul şi tăria să îndrepte singur greşelile.

Românul nu-şi iubeşte viitorul, dovadă că nu-i pasă de prezent. O demonstrează alegerile sale, dar şi ignoranţa manifestată atunci cînd vine vorba de recunoaştere a competenţelor şi a valorilor autohtone. Pentru că acestea există, chiar dacă nu sînt recunoscute şi apreciate!

Românul se vinde ieftin. Pentru o nimic toată, îl poţi cumpăra şi pe el, şi pe familia lui. Asta pentru că nu poate pricepe că pe lumea asta unele lucruri sînt nepreţuite: prietenia, dragostea, respectul, sănătatea… Chiar şi votul!

Românul refuză să înţeleagă că, de vină pentru nefericirea lui este chiar el însuşi. Şi va continua să aibă aceeaşi soartă tristă pînă va înţelege că schimbarea vine de la el.

Din nefericire, tot ce i-a mai rămas românului este speranţa…

Joy

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s