Cu timpul…

on

Jorge Luis Borges

“După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mînă şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că dragostea nu înseamnă a te culca cu cineva, şi a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe…

Că săruturile nu sînt contracte şi cadourile nu sînt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate pe „astăzi” şi „acum” pentru că terenul lui “mîine” este prea nesigur pentru a face planuri … şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că – dacă e prea mult – pînă şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria gradină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă… şi cu fiece zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru ca îţi oferă un viitor mai bun, înseamnă că mai devreme sau mai tîrziu vei dori să te întorci la trecut.https://i0.wp.com/www.theepochtimes.com/n2/images/stories/large/2010/03/06/time.jpg

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.

Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singuratatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sînt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai tîrziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mînie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, de asta sînt capabile doar sufletele cu adevărat mari.

Cu timpul înţelegi că dacă ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia să nu mai fie la aceeaşi intensitate.

Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plînge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai tîrziu va suferi aceleaşi umilinţe si dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţînd lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele sa nu mai fie aşa cum sperai.

Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că – deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sînt împrejur – îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sînt…

Cu timpul vei învăţa că încercînd să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui ca ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.

Dar din pacate, toate se învaţă doar cu timpul…”

Joy

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s