Preludiu la meditaţie

Melancolie (Edvard Munch, 1901)

„Putem număra stele de pe cer din nebunie ori din plictiseală. Uneori, din ambele motive. Însă, de cele mai multe ori, uităm să ne numărăm şi pe noi… singura stea… singura planetă, singurul soare care contează!… Privim Universul cu o ciudată neîncredere, de parcă nu am putea concepe că mai există şi alte lumi, şi alte realităţi, şi alte locuri în care alte forme de oameni iubesc, urăsc, ucid, traiesc… Astfel că realitatea ne izbeşte necontenit cu partea ei ascunsă în umbra. Ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simţim, ne simte. Ceea ce nu ne lipseşte, ne aparţine. Treptat însă, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile, iar lucrurilor pe care suntem obiţnuiţi să le avem, începem să le simţim lipsa. Natura noastră ne spune că omul este un sistem dinamic, în care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie şi spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atît timp cît va exista un echilibru în acest sistem, va exista şi armonie. Însă omul este o fiinţă haotică, ce va tinde să-şi asume rolul cunoaşterii şi va claca în faţa noilor infinituri de necunoaştere pe care le va întrezări. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila între nebunia descoperirii şi plictisela de armonie. Fericirea este doar momeală ce-l va ţine în cursă, pînă la sfîrşit…”

Temă pentru acasă: Recunoaşteţi autorul!

Joy

Anunțuri

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s