Există viaţă… După pensionare!

În primul rînd, vreau să spun că mie mi-ar fi plăcut să ne începem cariera profesională cu o… pensie! Să luăm pensie pînă pe la un 35 – 40 de ani, să beneficiem de un venit constant care să ne permită să ne trăim cei mai frumoşi ani ai vieţii fără griji, apoi să ne angajăm şi să muncim pînă în ultima zi a vieţii. SF, ştiu! 🙂

N-am putut să înţeleg niciodată oamenii care, angajaţi la stat sau la patron, deci subordonaţi, odată ajunşi la vîrsta maximă de pensionare, se dau cu greu plecaţi de la serviciu. Fie că ai un job incredibil de bun pe  care l-ai făcut cu pasiune, fie că ai zăcut ca o moluscă pe un post călduţ şi vrei să zaci în continuare, doar ideea în sine că munceşti pentru cineva ar trebui să fie suficient de motivantă ca să te determine să te eliberezi de o povară: grija serviciului! Plus că eşti spre finalul vieţii şi ar cam trebui să începi să te bucuri de toate lucrurile mărunte pe care nu le-ai putut face din cauza că programul nu-ţi permitea atunci cînd erai angajat: să călătoreşti, să dormi fără stresul ceasului care sună dimineaţa, să te plimbi prin parc, să vizitezi muzee, să mergi la teatru, să-ţi dedici timpul unui hobby etc.. Cu atît mai mult cu cît statul român tot creşte vârsta de pensionare, de ai senzaţia pe la un 40 de ani  că n-o să mai pupi pensia în veci şi că o să munceşti pînă o să ajungi să fii cam ca domnul din filmuleţ:

Da, ştiu, veţi spune că filmul e o glumă, dar eu sînt convinsă că ştiţi şi voi persoane care nu se mai dau plecate la pensie. Pînă la urmă, dacă n-ai fost în stare să faci bani la tinereţe, la bătrîneţe crezi că o să te îmbogăţeşti dintr-un salariu?

Joy

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Bydok spune:

    Da, mare dreptate ai, dar nu stiu ce sa zic, viata e atat de urata la batranete ca pana si munca e mai frumoasa. Statistic se constata ca persoanele mai in varsta au mai mult chef de munca decat tinerii care ar vrea sa faca orice altceva in afara de munca. Eu m-as pensiona chiar de acum, 29-30 de ani, pana la 29 nu am stiut ce e ala serviciu, avem o firma de familie si tata, o capacitate extraordinara, ma scutea de munca aproape complet, stateam doar 2-3 ore la birou cu incepere de la ora 11, insa pe neasteptate, fara semne, tata a murit la doar 59 de ani (nu a apucat pensia!), dintr-un om perfect sanatos, puternic, nefumator si nebautor, trezindu-se cu cancer metastatic in gradul IV, o boala incurabila si letala. Soarta nedreapta! Acum, stau 7-9 ore la birou zilnic de la 9 dimineata, e mult mai greu si mult mai stresant, as da timpul inapoi sau inainte direct la pensie, dar uite ca nu o mai apuci, un infarct, un accident cerebral sau un cancer tot se gaseste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s