Povestea şoferiţei moderne

Maria se trezise cam tîrziu luni dimineaţă, sărise peste cîteva etape premergătoare mersului la lucru, chiar şi peste fardat, lucru neobişnuit pentru ea – de obicei stătea cîte douăzeci de minute în faţa oglinzii. “Mă fardez în maşină, nu mai am timp să stau acum să mă aranjez”, îşi spuse.
Acest lucru, plus excesul de viteză exact în dreptul unui radar amplasat între două intersecţii de pe Splaiul Unirii fusese motivul pentru care o oprise agentul de circulaţie. Avea trusa de farduri în poală, pensula într-o mînă şi oglinda retrovizoare îndreptată nefiresc în jos, într-o poziţie care o trăda. Nu a mai avut niciun argument care să-i susţină nevinovăţia în faţa agentului de circulaţie, era evident cu ce se ocupa ea în timp ce conducea.
– Bună dimineaţa, doamnă. Agent Popescu de la Poliţia Rutieră (…) Permisul şi talonul la control, vă rog!
– Domnişoară! Avocat Maria B.
– Mă scuzaţi, actele, vă rog!
– Ştiţi, mă grăbeam tare, am o şedinţă la ora 9:00 şi nu-mi pot permite să întîrzii.
– Înseamnă că aveţi maşina timpului, pentru că este deja 9:25.
– Vedeţi! Este foarte important să…
– Îmi pare rău, mă simt nevoit să vă reţin permisul, sînteţi un pericol pentru trafic.
– Dar…
– Îmi pare rău.
A doua zi se trezi şi mai tîrziu decît în dimineaţa precedentă.
Îşi aminti instant de povestea de luni dimineaţă şi rememorarea faptelor o plesni aproape la fel de tare ca gîndul că a uitat să cumpere cafea pentru dimineaţa asta şi că, peste toate astea mai presus decît orice – va trebui să meargă la birou cu troleibuzul. Ea cu troleibuzul?! Să-şi frece deux-piece-ul de toţi nespălaţii, să respire acelaşi aer cu pulimea într-un spaţiu închis de cîţiva metri pătraţi?
– Futu-l în gură de neşcolarizat, mi-a oprit carnetul! Ţăranul dracului! îşi spuse cu voce tare. Da, să creadă el că-mi frec eu coatele de toată pleava în transportul în comun. Să le-o trag, iau maşina!
Plecă cu gîndul că ceea ce se întîmplase în ziua precedendă fusese doar un accident. Pe ea nu o oprise niciodată vreun poliţist, sau, dacă o oprise, zîmbise frumos şi plecase în secunda următoare fără niciun fel de problemă. Fusese doar o întîmplare nefericită faptul că ieri o oprise un impertinent. Asta nu o să se mai repete niciodată. Nu în viaţa asta. Cel puţin, cît o să fie tînară şi atrăgătoare…
„Dacă, Doamne fereşte!, se întîmplă din nou să mă oprească vreun imbecil, am să mă folosesc de datele Cristinei. Ea are carnet, dar nu-l foloseşte niciodată pentru pentru că n-are maşină. Seems fair to me”, îşi zise în timp ce băga cheia în contact. Hotărî, ca măsură de precauţie, să nu meargă totuşi cu viteză foarte mare şi să nu vorbească la mobil în timp ce conducea.
După nici o mie de metri, un agent îi făcu semn să tragă pe dreapta.
„Futu-vă! Imposibil! Acum ce-am mai făcut?! ” Formă un număr de telefon la repezeală:
– Andrei, o să te sune un poliţist, fii foarte atent: o să te întrebe de mine. Atenţie! NU SÎNT CINE ŞTII TU CĂ SÎNT!
Apucă să închidă în grabă şi să arunce telefonul pe scaunul din dreapta, înainte ca poliţistul să se aplece către ea.
– Bună dimineaţa, doamnă. Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră… Permisul şi talonul dvs., vă rog!
– Domnişoară…, făcu Maria gîtuită de emoţii.
– Mă scuzaţi, actele, vă rog!
– Ştiţi, nu le am la mine, mă grăbeam cînd am plecat şi…
– Cum vă numiţi? Va trebui să facem o verificare.
– Cristina F.
La două minute după ce dădu prin staţie, poliţistul primi un răspuns de la colegi.
– Domnişoară Cristina F., unde aveţi domiciliul?
– Strada Sibiu 12!
Yes!”, îşi spuse satisfacută, în gînd.
– Şi cum se numesc părinţii dvs.?
Maria amuţi. De unde dracu’ să ştie ea cum îi chemă pe părinţii ţoapei de Cristina. Nu mai ştia mare lucru nici măcar despre Cristina, nici dacă mai trăieşte, de unde să ştie de mă-sa şi de tac-su? Dacă nu cumva şi aceştia erau deja la doi metri sub pămînt de mult timp, „pentru că nici Cristina nu mai era tocmai tînără”, cugetă pentru sine Maria. Îşi putu aduce aminte adresa, pentru că nu putea uita placuţele cu numele străzii şi numărul, le văzuse de atîtea ori cînd erau prietene şi mergeau una pe la alta în vizită, nu le-ar fi putut uita.
Dar numele părinţilor Cristinei?
Dumnezeule, poate fi mai rău de atît? De ce mi se întamplă MIE?”,  îşi spuse încă o dată.
Trase aer în piept şi reveni cu jumatate de gură:
– Nnnu ştiu… eu le spun “mami” şi “tati”…
Linişte. Poliţistului nu-i venea să creadă. Din acest motiv nu mai scoase nici un cuvînt timp de cîteva momente bune.
– Domnişoară, nu abuzaţi de bunătatea mea. Trebuie să…
– Nu, pe cuvînt domnule, uitaţi, îl sunăm acum pe prietenul meu să vă confirme că SÎNT Cristina!
Luă precipitată telefonul fără măcar să aştepte să i se confirme că acest lucru era necesar, formă numărul lui Andrei şi i-l înmînă agentului.
– Bună ziua, Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră… Puteţi să-mi confirmaţi, vă rog, ce spune prietena dvs.?
– Ce anume?
– Prietena dvs.… Cum o cheamă pe prietena dvs., domnule, în primul rînd… ? întrebă agentul deja nervos.
Linişte…
Cum o cheamă?! De unde mama dracului să ştie el drept cine se dăduse Maria?! Aceasta, din grabă, omisese să-i dea acest mic detaliu.
– Nnuu ştiu domnule, ştiţi… eu cînd o fut îi zic “iubi”!

Joy

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Gabriela spune:

    Gabriela, m-a binedispus povestirea ta. Exceptionala! Am ras cu lacrimi. Cate are de indurat o biata soferita moderna! Iar agentii de la rutiera se dovedesti niste tarani, inculti care vor in permanenta sa ii creeze probleme lui ”iubi”.

    1. Joy spune:

      Nu-i povestirea mea, Gabi,am gasit-o pe un site de bancuri, la categoria „Femei” :)))… Nu stiu cine e autorul/autoarea, dar pentru ca si eu am ris cu lacrimi, m-am gindit ca ar fi numa’ buna ca lectura pentru o seara de duminica…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s