Love story comunist

on

Mitică era un bărbat plăpînd, a cărui dramă a fost aceea că n-a prea avut noroc în căsătorie. Absolvent al unui liceu cu profil economic, după terminarea şcolii bărbatul s-a angajat contabil la fabrica de lapte din oraş. Pe vremea de dinainte de ’89, vroiai, nu vroiai, statul îţi dădea serviciu şi trebuia obligatoriu să mergi la muncă.

Aici, la fabrica de lapte, bărbatul a cunoscut-o pe prima lui soţie, pe Florica. Şefă de secţie, muiere aprigă, activistă de partid, opusă firii plăpînde a lui Mitică, noaptea în pat, Florica îi tot spunea: “Mai mult şi mai bine, Mitică!”. A rezistat ce-a rezistat omul nostru, cam doi ani, după care s-a decis să bage divorţ, pe motiv de „nepotrivire de caracter”. Ajunsese ca o scîndură şi acuza probleme de sănătate din cauza… epuizării.

Cum-sa-fii-fericit-dupa-un-divortA mai trecut o vreme de la nefericitul eveniment, respectiv divorţul, şi, după aproximativ un an, la o agapă, Mitică o cunoaşte pe Violeta. Şatenă, cu ochi verzi, cam ştearsă şi nu foarte gospodină, Violeta era de meserie profesoară. După un timp în care cei doi trăiesc o frumoasă şi civilizată poveste de dragoste, ca pe vremuri, Mitică îşi ia inima-n dinţi şi face iar pasul decisiv: o cere de nevastă. „Am avut ghinion o dată, a doua oară poate-i cu noroc„, se încuraja el. Ghinion, însă! Meseria lăsase sechele asupra Violetei, care, perfecţionistă din fire, îi tot spunea: “Repetă, Mitică, repetă!”.

Bietul Mitică… Dintr-o dată, coşmarurile primei căsnicii au început să reapară. A încercat să-i explice Violetei că acesta fusese motivul real al primului său divorţ, însă n-a găsit înţelegere. Aşa că, inevitabil, cei doi au ajuns la divorţ.

De-acum, omul nostru era hotărît să nu se mai căsătorească niciodată. Dar viaţa nu e întotdeauna aşa cum o plănuieşti şi, într-o vacanţă de vară la mare, o cunoaşte pe Sofica. Sofica era de o frumuseţe răpitoare şi Mitică a fost vrăjit de ea, atît de profund încît, pînă la sfîrşitul anului cei doi stabiliseră deja data nunţii pentru vara următoare.

Sofica era de meserie farmacistă. La puţin timp după nuntă, ajunsese să-l înnebunească pe Mitică mai rău decît celelalte două neveste la un loc: “Mitică, de trei ori pe zi: dimineaţa, la prînz şi seara”. La scurtă vreme, inevitabilul se produce iar şi Mitică înregistrează în palmares al treilea divorţ. Avocatul său deja începuse să facă glume pe seama sa.

Cele trei căsnicii ratate îl deprimaseră complet. Nu mai ieşea, nu mai socializa. Abia dacă mai accepta cîte o invitaţie din partea celui mai bun prieten al său, care îl mai păcălea să iasă duminica la un mic şi-o bere la Băneasa.

La Băneasa a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină cea de-a patra soţie, pe Carmen. Isteaţă, blîndă, aflată şi ea la a doua căsnicie, Carmen era de meserie inginer agronom. De data asta, femeia a fost cea care l-a cerut pe bărbat în căsătorie, lucru rar întîlnit în vremurile apuse cînd lumea era destul de conservatoare. Plăcut surprins, Mitică acceptă şi cei doi fac o nuntă mică, la care invită doar cîţiva prieteni apropiaţi şi vreo două-trei rude.

Dar acum, cu a patra, a avut noroc, a fost înţelegătoare: “Mitică, numai cînd poţi tu!”.

Anii au trecut şi, într-o zi, pe cînd cei doi luau micul-dejun, bărbatul îşi face curaj şi-i povesteşte lui Carmen drama vieţii lui şi motivul celor trei căsnicii ratate:

– Dar tu, iubito, eşti aşa îngăduitoare, te mulţumeşti doar cu atît…

– E suficient, iubitule, îi zise femeia ungîndu-i cu marmeladă o felie de pîine şi privindu-l duios, pentru restul, chem soldaţii si studenţii!

Joy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s