Raţiune şi sîmţiţi

on

Aştept cu deosebit interes şi imensă curiozitate momentul cînd, în lumea comentatorilor politici – de orice fel ar fi ei şi oricum li s-ar zice (analişti, jurnalişti, bloggeri, tonomate etc.) – va apărea o persoană capabilă să vorbească, cu maximă luciditate şi detaşare, fără implicare emoţională, cerebral, degajat şi lipsit de orice interes personal, despre un subiect politic. Oricare!

politicians-before-after-electionsFiindcă, în acest moment, o asemenea persoană nu există. Orice individ din specia mai-sus pomenită, care-şi dă cu părerea despre politichie (pe teveu, pe site-uri, pe bloguri, pe scara blocului în care locuieşte, sau la el în baie, pe budă), că e sau nu celebru în marea ogradă a comentatorilor, urmează un tipar: fie îi pupă, fie îi certă p-ăia de conduc ţărişoru’. În ambele cazuri, analiză canci! Doar emoţii, supărări sau bucurii, după caz, în funcţie de cum le convine. Şi scenarii, cît cuprinde!

După părerea mea, emoţiile n-au ce căuta într-o analiză de acest gen. Fiindcă politica nu are sentimente: are doar interese şi interesaţi, mize şi aranjamente de culise. Toate gîndite şi premeditate. În spatele oricărei decizii politice sau alianţe stă orice altceva, numa’ sentimentul nu. Să te miri cînd, în politică, se întîmplă, chipurile, ceva anormal, e o dovadă de infantilism. În politică, nimic nu e anormal! Şi se poate întîmpla absolut orice!

Dacă ţii morţiş să fii comentator cu şi despre sentimente, te reprofilezi. O dai pe fashion, pe gastronomie, pe filme cu Jose Armando, pe chestii de-astea de fetiţe, unde fără o lacrimă la colţul ochiului şi o ceartă mică în public nu primeşti atenţie. Iar dacă ţii morţiş să fie şi cu doctrină, găseşti o doamnă politician pasionată de mop şi cozonaci, şi comentezi sentimental în jurul ei pînă leşini.

Comentariul politic e altceva. Genul ăsta de analiză presupune să te prinzi care-i „de ce-ul” şi să-l oferi mai departe celor ce te urmăresc, cu explicaţiile de rigoare. Nu să spui că X e bou fiindcă face alianţe cu dujmanul şi apoi să te superi pe el că te-a dezamăgit. Că nu eşti la „Trădaţi în dragoste”! Tot privitorul tău s-a prins că X e bou. Unii poate că s-au prins chiar înainte  să te fii prins tu şi, din acest motiv, nici nu l-au votat pe bou. Iar comentariul tău nu face decît să-i irite, să le amplifice frustrările, fiindcă îşi dau seama că tu, probabil, i-ai dat un vot la bou. Şi sigur l-ai votat şi acum te oftici că ai luat ţeapă, fiindcă altfel n-ai lăsa emoţiile să te copleşească şi ai încerca, raţional şi fără patimă, să afli quelque chose – ul din spatele deciziilor boului: un dosar de corupţie, afaceri comune, principiul „O mînă spală pe alta: Cînd eşti la putere îmi bagi şi mie cîteva contracte, că peste patru ani, cînd vin eu la putere, mă revanşez„, comenzi venite de la ăi de ţin de sfori Europa…

Niciodată, dar absolut niciodată, jocurile în politică nu sînt întîmplătoare, iar deciziile care se iau, nu se iau pe bază de sentiment. Aşa că, nu înţeleg: de ce atîta dramatism în comentariile voastre, domnilor „specialişti”?

Joy

 

One Comment Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s