După Revoluţie, în Românica a luat naştere o adevărată isterie în materie de design interior, categoria amatorism, denumită popular „modernizarea locuinţei”. Orice apropitar de „cutie de chibrite” (locuinţă într-un bloc comunist) a început să-şi tragă mobilă cu ştaif în casă, başca s-o şi utileze cu te miri ce aparatură, luată în „rate cu buletinul”, plătibilă în circa treij’ de ani, deşi produsele de acest fel au o „perioadă de viaţă” de aproximativ zece ani (asta în condiţiile unei utilizari corecte).
Iar toate astea se fac cu multeeee sacrificii: datorii la bănci, casă răvăşită, meseriaşi care nu-s meseriaşi (sînt şi ei, acolo, nişte băieţaşi care se cred buni la toate, da’ nu se pricep la nimic), furnizori care nu ţin cont de termene, spume, nervi, lacrimi şi dureri (de cap!). Însă, ce nu face românul pentru o fiţă atunci cînd vine vorba de imaginea lui şi de renumele său pe scara blocului? Şi, mai ales, întru invidia vecinilor, care mîrîie pe la colţuri: „Iar îşi schimbă ăla de la doi mobila, la cît fură cred şi eu că are bani!”.
Aşa se face că, în orice gospodărie de om serios, în camera numită bucătărie au început să apară, rînd pe rînd, tot felul de obiecte, precum: maşină de spălat vase (pe vremea lui Ceaşcă, cînd, iarna, îşi spăla singur paharul, cu apă de la robinet, rece gheaţă – atunci cînd o avea şi p-aia – nu-i mai cădeau unghiile, acum apa are clor şi e nocivă – cîh!), robot de bucătărie care face orice, mai puţin copii (nu contează că nevastă-sa găteşte doar ceai, şi ăla la plic, important e că au musafirii ce admira), maşină de făcut pîine (toată partea muierească din familie e la cură de slăbire neîntreruptă încă de pe vremea cînd se lupta cu coşurile pubertăţii, dar colecţia familiei de aparate electrocasnice este tristă fără acest obiect), cîntar electronic de numărat caloriile înghiţite (cumpărat, evident, după cel de făcut pîine, cînd doamnele au simţit că încep să le crească nişte straturi de osînză, prin nişte zone ale corpului), aparat de făcut sandviciuri (mai mult îţi ia să bagi apartul în priză decît să ungi o felie de pîine cu unt şi să-i arunci ceva deasupra), hotă cu ţîşpe motoare (deşi bucătăreasa familiei continuă să ţină uşa de la apartament întredeschisă atunci cînd face chiftele, de pute în tot blocul). Şi enumerararea ar putea continua!
Nu zic, au apărut şi obiecte folositoare, cum ar fi maşina de spălat automată sau cuptorul cu microunde. În rest, orice obiect mai mult nefolosit, decît folosit, e moft.
Mobila din lemn sănătos, aia cum se făcea pe vremea bunicii, a fost înlocuită cu mobilă din rumeguş presat, care dacă nu se strică, se demodează şi trebuie schimbată o dată la cel mult cinci ani. Televizoarele şi-au mărit diagonala, şi-au subţiat lăţimea şi dau posibilitatea casnicelor să-şi vadă emisiunea preferată, „Trădaţi în amoare”, şi telenovela zilnică, Suleiman Magnificul, în variantă HD (băi, eşti nebun!!! 🙂 ).
După modelul american, pereţii locuinţelor au început să dispară, locuinţa devenind una oupăn speis. Numa’ la budă ce-au rămas pereţii întregi, că deh!, nu te poţi căca cu public! Geamul de la ferestre se numeşte acum „termopane”, iar covoarele au fost înlocuite cu rogojini de la BamBoo (ce sentiment de acasă o încearcă pe a bătrînă, venită în vizită la nepoţi, cînd păşeşte pe paie!!!). Biblioteca din living (că nu se mai zice „sufragerie”, ce-i aia!?), a fost înlocuită de o chestie formată din maxim două cutii şi-o stinghie, prinse în pereţi, în care poţi să păstrezi aproape nimic, dar cică reprezintă „stilul minimalist”, la modă azi. Cum cărţile se ţin pe e-book, iar cititul nu mai e la modă, e şi păcat să încarci pereţii, nu?
Şi fix cînd românul credea că a terminat şi se poate, în sfîrşit, relaxa, se trezeşte că trebuie să o ia de la capăt: fie ceva s-a stricat şi trebuie înlocuit, fie tot ce-a meşterit nu se mai poartă!
Aşa că, dă-i iar: datorii la bănci, casă răvăşită, meseriaşi care nu-s meseriaşi (sînt şi ei, acolo, nişte băieţaşi care se cred buni la toate, da’ nu se pricep la nimic), furnizori care nu ţin cont de termene, spume, nervi, lacrimi şi dureri (de cap!). …
Joy
joy 