Cum se formează tăcerile…

Eşti supărat! Un imbecil tocmai a reuşit să-ţi strice ziua, băgîndu-se în seamă cu tine fără să-l fii invitat tu s-o facă. Te enervezi, de parcă n-ai ştii că asta fac imbecilii: se bagă singuri în seamă!

Prima reacţie pe care o ai este să ripostezi fizic. Te uiţi la mutra boului şi-ţi vine să-i dai una peste bot. Nemernicul merită pus la punct!  Undeva, în subconştientul tău, o urmă de raţional îţi şopteşte, totuşi, că boul nu merită deranjul. Mîrîi, în cele din urmă, o replică printre buze, îi întorci spatele şi te cari. Păcat că replica aia nu e cea mai inspirată. Cretinul ar fi meritat o lecţie, astfel încît, pe viitor, cînd îi va mai veni cheful să o facă pe isteţul cu tine, să se lase păgubaş şi să te ocolească.

Atunci cînd vorbele se îngrămădesc să iasă, rezultatul e tăcerea. Fiindcă oricît de mult ţi-ai dori să spui exact ceea ce simţi,  cuvintele rămîn nerostite…

*

*             *

Adori provocările! Visele tale nu sînt deloc mărunte, însă asta e ceea ce-ţi place cel mai tare: să-ţi testezi limitele. Iar cel de-acum e ăl mai mare vis al tău de mult timp! Quiet-Noise

E drept că ai renunţat la o grămadă de lucruri frumoase pentru a-ţi îndeplini dorinţele nebuneşti: ai muncit ca un sclav pe o plantaţie de bumbac, ai investit în „bătălii” cam tot ce aveai tu mai bun, ai pierdut prieteni care nu te-au înţeles, n-ai dormit nopţi, nu te-ai odihnit zile. Dar ai reuşit, în cele din urmă, să transformi basmele în realitate.

Lumea cunoaşte visul tău. Cîţiva, puţini ce-i drept, te-au încurajat, majoritatea te-au privit neîncrezători, iar unii te-au luat peste picior. Invidia are multe feţe, dar asta nu mai e un secret pentru tine. Tot ce contează e că tu nu ai băgat pe nimeni în seamă şi ţi-ai urmat calea.

Şi, aşa cum se întîmplă cu cei curajoşi, ai cîştigat lupta cu tine însuţi. La final, ai vrea să te urci pe cel mai înalt loc din lume şi să strigi cu putere: „Am reuşit!”. Dar tot ceea ce faci e să te comporţi la fel de firesc ca şi pînă acum şi să mergi mai departe. Poate la următorul vis…

Atunci cînd vorbele se îngrămădesc să iasă, rezultatul e tăcerea. Fiindcă oricît de mult ţi-ai dori să spui exact ceea ce simţi,  cuvintele rămîn nerostite…

*

*             *

V-aţi întîlnit! Nu întîmplător… Fiindcă tu ştii că întîmplarea e doar un cuvînt inventat de oameni, aşa, ca o scuză a slăbiciunilor lor. Iar de cînd Newton a vorbit prima dată de acel principiu al dinamicii, numit şi principiul acţiunii şi reacţiunii, oamenii au înţeles că orice întîmplare nu este altceva decît o consecinţă a unui fapt petrecut în urmă.

În fine, nici nu mai contează… Tot ce contează este că acum ştiţi unul de existenţa celuilalt.

Vă vedeţi. Deşi nu vă cunoaşteţi, între voi s-a creat o anumită legătură, aşa cum se formează uneori între oameni. Şi pentru treaba asta muritorii au inventat un cuvînt: atracţie.

Aproape zilnic, aflaţi lucruri noi unul despre celălalt. Însă nu unul de la celălalt. Amîndoi simţiţi că aţi avea o grămadă de lucruri pe care să vi le spuneţi, dar nu vi le spuneţi Fiindcă nu vă vorbiţi! Niciodată… Un Yin şi un Yang împreună, dar totuşi separaţi, muţi ca două lebede pe luciul unei ape. Doar din priviri schimbaţi mesaje, ori de cîte ori vă întîlniţi. Ochii voştri nu pot să tacă, nu au cum.

Atunci cînd vorbele se îngrămădesc să iasă, rezultatul e tăcerea. Fiindcă oricît de mult ţi-ai dori să spui exact ceea ce simţi,  cuvintele rămîn nerostite…

Sfîrşit!

Cum se formează tăcerile…

Joy

One Comment Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s