ONG sau OMG?

on

În ţările dezvoltate, forţa de reacţie a actorilor societăţii civile (organizații nonguvernamentale şi comunitare, asociații profesionale, organizații apolitice, cluburi civice, sindicate, organizații filantropice, cluburi sociale și sportive, instituții culturale, organizații religioase, mișcări ecologiste, media), precum şi puterea acestora de influenţă – în sensul apărării drepturilor și intereselor grupurilor de cetățeni pe care îi reprezintă – constituie temelia unei democraţii sănătoase şi funcţionale.0571846700

Vineri, pe cînd rupeam poarta fabricii unde prestez, radiind de fericire ca o casnică, postacă de imagini cu îngeri sclipicioşi pe feisbuc, atunci cînd primeşte laicuri, mă prinde din urmă, la lift, colegul X.

Colegul X. este o combinaţie greu de definit. Ceva între un politruc ratat, un scamator cu bile, o nevastă de marinar şi un actor de primă mărime din filmele cu Pluto. Ce n-aţi înţeles din descrierea asta? Adică, e genul de om vorbăreţ, foarte sociabil şi cu mult umor, dar care n-a muncit o zi în viaţa lui (a fugit de responsabilităţi ca necuratul de tămîie şi a stat mereu pe funcţii călduţe prin diverse instituţii ale statului, graţie „prietenilor” de pe la partide). A nu se înţelege că e prost. Dimpotrivă. E machiavelic de şiret şi de oportunist, iar pentru a dezvolta aşa calităţi trebuie să-ţi meargă mintea.

După ce se roagă de mine să mă ducă cu maşina, iar eu îl refuz şi-i spun că vreau să merg pe jos, îşi abandonează maşina în parcare şi mergem împreună pe jos.V-am zis că omul nu prea are grija zilei de mîine, aşa că deciziile de genul ăsta sînt luate foarte uşor (ce mai contează o maşină abandonată în parcare!?).

Pe drum, printre altele, se apucă să-mi spună că el are un ONG. Deşi ştiam şi că-l are, şi mai ştiam şi la ce-i foloseşte, m-am prefăcut surprinsă ca o virgină în noaptea nunţii de o aşa mărturisire. Unii dintre voi, mai bisericoşi, vor exclama: Cum la ce-i foloseşte? Dacă e ONG, atunci sigur luptă pentru o cauză nobilă, precum salvarea cailor cu moţul roz, a chimenului din sărăţele sau pentru a oferi moca ciungă cu surprize orfanilor dintr-un trib semi-nomadic din Kenya. (Inventez acum, sper că v-aţi prins!)

Nţ, drăgălaşilor! Altceva face ONG-ul domnului. Plimbă lume!  De exemplu, prin 2009, ONG-ul său era folosit de Băsexul&Co drept paravan pentru votanţii plimbăcioşi care soseau cu autocarele  la alegeri.

*

*         *

Azi găsesc pe mail un comunicat de presă de la organizaţia neguvernamentală de mare angajament ActiveWatch, care anunţă că mîine, la PMB, va avea loc o conferinţă de presă pe tema: Pasaj rutier subteran la Piaţa Presei Libere. Cum proiectul aparţine Primăriei Capitalei, e firesc să existe şi nişte răsculaţi dornici de puţină publicitate ‘eftină.

A nu se înţelege că sînt de acord orbeşte cu toate deciziile CGMB sau că tot ce zice Oprescul e sfînt. Nici vorbă de aşa ceva! Dar nici nu poţi să nu te cruceşti cînd citeşti asemenea bălării, precum cele din comunicatul salvatorilor de neam şi patrie (redau mai jos fragment, corectat gramatical!):

 

ActiveWatch consideră că proiectul de pasaj subteran pietonal este nociv pentru cetăţenii oraşului pentru că:
–       Orice pasaj subteran pentru pietoni este un proiect de infrastructură menit să încurajeze traficul auto şi să descurajeze cetăţenii să utilizeze spaţiul urban de suprafaţă, creîndu-le acestora dificultăţi de accesare a serviciilor şi scăzînd calitatea vieţii. Prin încurajarea traficului auto în zonă, un astfel de pasaj nu ar face decît să crească poluarea aerului şi poluarea fonică într-o zonă utilizată intens de bucureşteni pentru promenadă, sporturi, ciclism etc.;

–       Proiectul propus este unul anacronic, încurajîndu-se din nou transportul auto în dauna încurajării transportului pietonal şi a transportului public şi alternativ…”

 

De cetăţeni vătămaţi în timp ce traversau strada prin locuri nepermise am mai auzit, dar să fi murit cineva în timp ce traversa intersecţia prin Pasajul de la Bucur Obor sau prin cel de la Universitate, n-am auzit. Deci, unde-i pîrdalnica aia de nocivitate, că eu n-o văz?

Plus că, renunţîndu-se la nişte treceri de pietoni de suprafaţă (alea care-s din metru în metru prin zona asta de-o pomenirăţi voi!), ar creşte viteza comercială a mijloacelor de transport în comun (adică, Gicuţă ajunge mai repede la serviciu cu aftobuzul, e motivat, în timp, să renunţe la maşina personală, fapt ce determină scăderea poluării). Că, bre, domni activişti, unii dintre noi ne mai şi grăbim spre serviciu dimineaţa, n-o ardem hedonic pe banii sponsorilor. Iar de plimbat, ne plimbăm prin parcuri (alea pe care vă treziţi şi voi să le apăraţi abia după ce sînt retrocedate), nu prin intersecţii. ‘nţeles?

*

*         *

În urmă cu ceva vreme, mă izbeşte microbul voluntariatului şi mă las păcălită să intru într-o “afacere” de genul ăsta. Fiindcă nu combin contracte babane cu statul şi nici mătuşi celebre n-am, dinspre partea cu donaţiile, bani de dat aveam doar pentru datoriile de la stat (ca în piesa domnului Maria*). Iar “timpul liber” abia îmi ajunge/a pe-o măsea. Aşa că voluntariatul meu de la acea vreme consta în scrierea de articole moca (tot e ceva, că eu sînt jurată să nu mai scriu un cuvînt pe gratis pentru altcineva!).

Vreo şase luni a durat povestea asta. Ce vise măreţe şi pruneţe, ce planuri de salvare a planetei bolnave şi de curmare a suferinţei aproapelui am auzit atunci! Evident, mare brînză nu se întîmpla, dar eu speram şi alocam timp scriind ca un elev silitor.

Pînă cînd, naivă şi eu!, aflu de un caz care se potrivea întru totul misiunii cocoţate în capul la statutul oengeului şi sugerez factorilor decizionali să oferim ajutor persoanei. Două zile după asta am primit telefoane cu “Vai, cum să ne băgăm în aşa ceva, că e un caz aşa şi pe dincolo, că e periculos (?!), că nu se poate, că nu înţelegi, că laba ursului cu păr…”. A treia zi mi-am băgat şi eu direct picioarele.

Păi, dacă viaţa ar fi simplă, care ar mai fi rolul vostru!?

PS: Acest blog prezintă/susţine cauze şi oferă sprijin ONG-urilor. Materialul de mai sus nu a fost scris cu intenţia de a minimaliza importanţa acestor asociaţii! Exemplele de mai sus sînt doar nişte excepţii de la firesc din punctul de vedere al autoarei. Probabil mai sînt şi altele. Tot ceea ce contează este ca excepţiile să nu ia locul firescului.

*Andrei Tiberiu Maria (născut pe 27 iulie 1983), cunoscut sub numele de scenă Smiley

Joy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s