Moda et mundi

Am avut concediu. Şi n-am avut net! Decît pe telefon, dar ăla nu se pune.

Nu pot spune că am suferit foarte tare, ba dimpotrivă, fiindcă din combinaţia asta a rezultat pentru mine nişte timp liber, pe care am fost surprinsă să constat că-l am, şi pe care l-am omorît cum m-am priceput eu mai bine (că, pînă la urmă, ce atîta timp liber, nu?). Printre altele, şi cu teveu. Cum de privitul la posturile de ştiri m-am cam lăsat după sfîrşitul lui 2009 (vorbă multă, proastă şi inutilă, rezultate ioc!), m-am orientat către documentarele cu animăluţe, către emisiunile culinare şi către cele de modă.  Relaxare totală, ce mai!

Despre acestea din urmă, şi anume despre emisiunile care te învaţă cum, cînd şi în ce fel să porţi textila, am ceva de spus, fără a avea pretenţia unei cunoscătoare a fenomenului “fashion-ist”.

Cu moda n-am prea avut de-a face în tinereţile mele, nefiind înzestrată cu corp de divă (deci nexam vise de manechin) şi nici plăcîndu-mi foarte tare să-mi pierd timpul “şopinguind”, iar acum nici atît. Am perioade cînd mă apucă cîte un dor de cheltuit pe ţoale, dar perioadele sînt rare şi nu mă ţin mult. (Da, ştiu, sună atipic la o femeie, dar, nah!, mai sînt şi excepţii).

Aşa că, singurele mele tangenţe cu zona respectivă au fost prin facultate, cînd, pentru a-mi creşte veniturile modeste de student cu job prost plătit, mă apucasem să vînd schiţe de design vestimentar (am o idee de talent la desen) şi tot prin facultate cînd am expus nişte desene în cadrul unei expoziţii organizate de Doina Levintza, unde n-am cîştigat nimic, decît o critică despre felul în care desenez, care m-a lăsat perfect indiferentă. A, şi mai ştiu şi nişte croitorie, dar nu mă dau pe spate cu prestatul de tighele şi tivuri, deci, şi pe latura asta, pauză totală.

Însă asta nu mă opreşte acum să-mi dau cu părerea despre felul în care se îmbracă tînăra şi minunata generaţie (sic!), pe care am văzut-o combinînd ţoale într-o veselie în cadrul a două emisiuni de profil: în cea prezentată de  Andreea Raicu, ceva cu Regina şopinguielilor, şi într-o emisiune de pe Euforia (care mi-a plăcut mai mult decît cea de pe Prima), unde nişte don’şoare şi un don’şor se găteau, cu hăinuţe foarte în vogă, pe o temă dată, apoi primeau sfaturi, critici şi laude de la profesionişti.

what-wallpaper-is-in-fashion

Privind la cele două emisiuni am înţeles exact ce înseamnă să fii o “victimă a modei”. Mama Natură, săraca, nu ne-a făcut pe toţi la fel (ceea ce-i un lucru bun, zic eu), însă minunaţii designeri care stabilesc tendinţele anuale nu prea înţeleg acest aspect cînd decretează ce se poartă şi ce nu. Aşa că ei decid, iar lumea preocupată de modă poartă. Marea durere e că nu tuturor ne vine bine tendinţa. Şi mai marea durere e că prin oraş, pe unde priveşti, vezi doar fătuci şi băieţei îmbrăcaţi la fel, mai ceva ca pionierii pe vremea răposatului.

Un singur exemplu dau şi e sufiecient de elocvent: pantalonii tip skinny! Eu am suferit foarte tare cînd au apărut aceşti iţari în peisajul modei româneşti, fiindcă toate magazinele au uitat că mai există şi blugii clasici, drepţi, frumoşi şi nemuritori, iar pe unde intram vedeam doar budigăi pe picior, de făceam brusc mătreaţă. Şi mai grav e că aceşti iţari sînt purtaţi şi de dudui bine crescute, unde săracul skinny nu face faţă, iar ce rămîne din talia necuprinsă de stofă, se cam revarsă peste curele.

Revenind la cele două emisiuni, am constatat cu durere că pasionatele de modă îşi achiziţionează genţi largi atunci cînd merg la operă, să le încapă suculeţul şi punga de popcorn, că poţi să vii îmbract ca la bîlci la orice eveniment mai stilat şi că ţoala purtată la sfîntul club e universal valabilă. Mi-e greu să cred că era făcătură de dragul ratingului, fiindcă, nu o dată, ochiul meu a văzut tineri în blugi şi în adidaşi pe la teatru. O fi bună la ceva şi ţinuta de club, dar nu merge să o porţi de-a valma în orice ocazie.

E adevărat că nu haina îl face pe om, dar felul în care te îmbraci spune multe despre tine.

Şi încă ceva: azi, cînd se discută despre modă, nu se mai folosesc cuvintele „ţinută” sau „costum”, acum toată lumea spune „outfit”. Sună prost!

Cam atît.

Joy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s