O părere personală vizavi de situaţia celor cu credite în CHF

on

„În decembrie 2007, anul în care s-ar mai fi putut schimba cursul istoriei, aceste societăţi – în realitate organisme care facilitau accesul la împrumuturi cu dobândă mică, pentru construcţii, create, la origine, de statul federal, dar mai apoi privatizate – beneficiau de cea mai bună cotaţie de credit atribuită de agenţiile de rating Standard&Poor’s, Moody’s şi Fitch. Dar cea mai de top notă aparţinea celor de la AAA. Cu acest rating puteai găsi bani fără probleme, ba chiar se băteau băncile pentru a-ţi oferi împrumuturi! Totuşi, norii începuseră să se adune. pe 29 noiembrie 2007, într-o singură zi, acţiunile Freddie pierduseră 29% din valoare, iar cele Fannie 25%. Însă nici SEC – însărcinată, pe Wall Street, să controleze realitatea conturilor firmelor – , nici Fed – Banca Centrală Americană responsabilă cu lichidităţile -, nici secretarul Trezoreriei nu reacţionaseră. Piaţa ştia ea singură cum să corecteze erorile, nu-i aşa? Autoreglarea, cum spunea vechiul guvernator Fed, Allan Greenspan, era reţeta magică a capitalismului. Puţin cîte puţin, dobînzile începuseră să îngreuneze datoriile familiilor americane, care se transformaseră în creanţe pe care băncile s-au dedat răutăcioasei bucurii de ale scoate la vînzare pentru publicul larg şi mereu încrezător. În acel moment, familiile, asfixiate financiar, şi-au văzut casele pierdute. Acestea au fost puse în vînzare, numai că erau prea multe, aşadar preţurile au scăzut vertiginos, tîrînd după ele, într-un angrenaj infernal, instituţiile specializate, apoi un mare număr de entităţi care se jucaseră cu focul.(CRESUS – Confesiunile Unui Bancher Toxic)

Fragmentul de mai sus nu e SF, e o bucăţică de istorie. Istorie care se repetă acum, la o scară mai mică, în cazul celor care s-au împrumutat în CHF (deocamdată).

Am mai spus aici că nu dau sfaturi despre cum ar trebui să procedeze, ce decizii să ia şi cum e mai bine să facă cei cu datorii, aşa că articolul e doar o părere personală, cu care nu este nimeni obligat să fie de acord.

11Sînt convinsă că majoritatea care a luat cu împrumut CHF pentru o locuinţă a mers la bancă şi a cerut 90-95% din preţul casei de la acea dată. Aportul lor a fost, aşadar, mic sau deloc – în cazul celor care au dat avans luînd un alt împrumut de la o altă bancă, şi nu din banii strînşi de ei (se practica treaba asta!). Prin urmare, în acest moment, acel imobil nu este al lor, este al băncii/băncilor. Al lor va deveni doar în momentul în care îl vor achita integral.

Cînd au contractat împrumutul, preţul casei cumpărate era şi de cinci ori mai mare comparativ cu cît ar obţine astăzi dacă ar vinde-o. Calculat pe 20-30 de ani, acel bun ajunge să coste, cu dobînzile şi comisioanele aferente, de zece ori mai mult (un calcul simplu pe un desfăşurător arată că suma finală de rambursat ajunge să fie dublul împrumutului în aproape toate cazurile). De exemplu, o garsonieră care azi se vinde cu 28-30.000 de euro, se vindea acum cîţiva ani cu 80-100.000 de euro. La sfîrşitul contractului de împrumut, ajunge să coste 160-200.000 de euro (îmi este mai simplu să „gîndesc” în euro).

Rămîn la exemplu de mai sus, cu garsoniera. Să presupunem că rata era, la început, 1000 de lei (poate şi mai mică). Astăzi, din cauza deprecierii leului, rata a ajuns la peste 2000 de lei. O chirie la o garsonieră, în orice zonă a Capitalei, nu depăşeşte 1000 de lei (în provincie este şi mai mică). Un calcul la fel de simplu arată că, având aceiaşi bani,  un chiriaş îşi plăteşte chiria şi îi mai rămîn şi bani, să pună ceva (consistent) deoparte.

Deşi casa este a băncilor, băncilor nu le convine să ia casa nimănui! Au dat împrumuturi fără a gîndi o strategie pe termen lung şi au profitat de disperarea oamenilor. Acum trebuie să îşi recupereze într-un fel acei bani. Dacă, în loc să protesteze, datornicii ar merge la bancă şi ar spune: „Din acest moment eu nu vă mai pot plăti rata. Nu îmi mai permit. Conform contractului, puteţi să vă luaţi casa”, pasul ăsta ar fi o primă victorie a lor împotriva băncilor. S-ar putea să aibă surpriza să constatate că băncile sînt dispuse să negocieze termenii contractului. Nu spun „renegociere” fiindcă prima dată clienţii nu au avut niciun cuvînt de spus, au acceptat (mulţi, fără să citească!!!) condiţiile băncilor.

Da, ştiu, cei în cauză îmi vor spune că au investit şi ei, că pierd ce au dat pînă acum. E un preţ mic însă, puteţi să vă gîndiţi că aţi stat cu chirie într-o locuinţă a băncii. Cît aţi dat nu înseamnă chiar pierdere comparativ cu cît mai aveţi de dat (chiar aveţi de gînd să daţi atîţia bani???).

Să vă luaţi un avocat nu e o soluţie, după părerea mea. În perioada asta, mulţi avocaţi au mirosit că e rost de făcut un ban bun mizînd fix pe ceea ce băncile au mizat cînd v-au dat împrumutul: pe disperarea voastră! Chiar dacă vă obţine un avantaj, la final tot veţi plăti casa aia la un preţ infernal de mare (atenţie, nu aveţi nicio siguranţă că veţi cîştiga, aveţi tot atîtea şanse şi să pierdeţi şi să vă treziţi că aţi mai îmbogăţit pe cineva).

Presupunînd că banca vă ia totuşi casa, pentru a-şi recupera prejudiciul va fi nevoită să o scoată la vînzare. La ce preţ? Păi, la preţul cu care se vinde azi, normal. Într-o piaţă saturată, în care numărul clienţilor rămîne constant, preţul locuinţelor va tot scădea. Chiar dacă acum sînteţi consideraţi client rău-platnic, treaba asta nu va dura. Sînt convinsă că, a doua oară cînd veţi solicita unei bănci un credit pentru locuinţă, criteriile de acordare vor fi altele. Şi criteriile voastre cînd veţi cumpăra vor fi altele.

Şi mai trebuie să spun ceva: legea falimentului personal nu e agreată de FMI! Păi, cum să fie!? Într-o ţară îndatorată, sclavii trebuie să plătească pînă mor, nu să declare că nu pot plăti.

E doar un punct de vedere. În fond, dacă e să fac o analogie, mă gîndesc că e de preferat să îndepărtezi chirurgical o tumoră şi să rămîi cu un semn, decît să o laşi să crească pînă te omoară. Sună cinic? Nu cred!

Joy

One Comment Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s