Graniţa sensibilă dintre toleranţă şi prostie

Motto: Da, ok, există şi acum aveţi voie. Dar ne putem vedea, totuşi, şi noi, ăştialalţi, de viaţa noastră? Că şi mie îmi place cum sînt, dar nu fac paradă!

*    *    *

Normalitatea este definită a fiind starea firească, obişnuită, naturală a tot ceea ce ne înconjoară. Tot ce se abate de la definiţie capătă, evident, caracterul de anormal.

Oamenii pot accepta anormalul ca făcînd parte din viaţa lor (şi, astfel, devenind normal pentru ei acea stare percepută drept anormalitate pentru marea majoritate), pot accepta ca făcînd parte din viaţa unora, conştienţi că pe ei, pînă la un punct, nu îi afectează şi, ca atare, nu au de ce se opune felului de a fi al acestora (faimoasa „toleranţă”), sau, cea de-a treia variantă, nu pot accepta nimic din ceea ce contravine stării naturale şi ca atare, se opun categoric oricăror abateri de la firesc.

Îmi place să cred despre mine că sînt un om echilibrat şi cu un nivel de toleranţă ok (nu tolerez, de exemplu, prostia). Pot accepta că natura ne-a creat asemănători pînă la un punct, după care ne-a înzestrat cu tot felul de particularităţi, astfel încît viaţa să nu ni se pară monotonă şi fără căi de ales. Dar nu accept (şi asta intră la categoria „prostie cruntă”), ca ceva ce poate avea efecte adverse asupra unor categorii lipsite de apărare să fie megapromovat ca fiind firesc.

În „ţara tuturor posibilităţilor”, unde pînă nu de mult cetăţenii săi de culoare erau nici mai mult nici mai puţin decît sclavi, de cîteva zile s-a legalizat pederastia. Sau homosexualitatea, dacă vă place mai mult acest cuvînt. Şi nu oricum, preşedintele ales, puţin negru la culoare, a ţinut să considere acest demers drept „o victorie pentru America„.

Sînt uluită! Nu de faptul că homosexualitatea există. Ce să vezi, exista şi în Antichitate, n-a dispărut şi nici nu o să dispară vreodată. Ca o glumă, pînă şi poporul român se trage din două persoane de acelaşi sex, Traian şi Decebal (lol).

Ce mă miră e altceva: faptul că, în numele toleranţei, riscăm să subminăm normalitatea.

Screenshot_2015-07-01-10-25-09Că nimeni nu iese să spună: „Drăgălaşilor, homosexualitatea a fost recunoscută şi acceptată oficial în unele ţări, dar ea nu este firească, este o deviaţie de la normal”. Ca la medicamente, „Informaţi-vă înainte de a înghiţi”. Nu, în numele toleranţei se fac parade colorate!

Şi iarăşi nu văd pe nimeni deranjat de faptul că şi pedofilia, de exemplu, un alt caz de deviaţie sexuală, poate avea aceeaşi soartă: nu doar să fie acceptată, dar să fie considerată „o victorie”. Păi, de ce vă indignaţi? Nu stabilisem că sîntem toleranţi? Poate vreţi să încercăm cu zoofilia mai întîi?

PS: Am văzut pe reţeaua de (anti)socializare Feisbuc că unii şi-au tras curcubeu la poza de profil. Cînd s-a redus TVA-ul la cărţi, de exemplu, nu am văzut pe unu’ să-şi pună poză de profil cu „9% la cărţi”. V-o fost ruşine?

(Sursă foto: Facebook)

Joy

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s