Nemuritorii

Autobuzul opreşte în staţie. Uşile se deschid şi, pe la mijloc, urcă un om cu un cîine. Individul are o vîrstă nedefinită, pare trecut de şaizeci, în fine, arată îmbătrînit. Poartă o haină de camuflaj jigărită, nişte pantaloni de salopetă murdari de culoare roşcată, iar într-o mînă ţine o sticlă de plastic de jumate, închisă la culoare (probabil cu ceva tărie înăuntru). Cîinele e o corcitură de lup şi, în loc de zgardă, are în jurul gîtului o sfoară groasă, împletită, pe care omul o ţine de un capăt cu cealaltă mînă. Animalul nu are botniţă şi, după ce uşile maşinii se închid, se tolăneşte pe jos, nepăsător, la picioarele stăpînului.

Au rămas amîndoi în uşă. La vreo 30 de secunde după ce vehiculul se pune în mişcare, individul izbucneşte în plîns şi, printre suspine, începe:

– S-a dus şi nea Badea! Cum trăiau ăia pe vremuri cîte 900 de ani? Matusalem – 969 de ani, Adam – 930… Mai auzi azi pe cineva să trăiască azi atîta? Nici 150 de ani… E o minciună! Ne păcălesc ăştia, auzi tu, 900 de ani?

Apoi tace. Desface sticla şi ia un gît zdravăn. S-a oprit din plîns şi aşteaptă, probabil, o reacţie de la ceilalţi călători. Dar lumea din autobuz pare a nu-i da atenţie. După un timp începe iar, fără să mai plîngă de data asta:

– Auzi tu, 900 de ani! Azi nu mai trăiesc oamenii nici 200. Măcar 150 de ani. Şi nea Badea care s-a dus de tînăr, la 80 de ani…

Joy

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s