Mai presus de nebunia nebuniei

Uneori mă întrec cu vîntul. Şi vîntul rămîne în urma mea… Oricît ar fi de turbat, urletul lui nu are suficientă putere să-mi acopere strigătele. Tot ce poate să facă este să mîngiîe urmele paşilor mei care au trecut cîndva pe-acolo. De multe ori, cea pe lîngă care trec grăbită e lumina. Întunericul o face…

Gînduri Phoenix

Gîndurile mele zboară absente… Închise, constrînse, ţinute în frîu. Independent de mine şi de voinţa mea, dependent de „trebuie”. Din păcate, de multe ori aripile lor se lovesc de gratiile unei colivii aurite, construite de subconştientul conştient, şi atunci se frîng. Prizoniere pe viaţă, tînjesc după libertate. O cer, o doresc cu disperare! Cîteodată încearcă…