Asemeni unui cîntec…

„Noi sîntem ca un cîntec, nu credeţi? Un cîntec nu se poate cînta niciodată de la sfîrşit spre început. Trebuie să-l cînţi totdeauna îndreptîndu-te spre sfîrşit. Pe parcurs, în timp ce cînţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfîrşitul se apropie totuşi, oricît l-ai amîna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă…

Am învăţat…

Am primit fragmentul acesta de nenumărate ori pe e-mail. L-am găsit pe Internet, postat pe diverse site-uri. Ce e ciudat e că, de fiecare dată, am dat peste el exact atunci cînd în mintea mea unele întrebări refuzau să mai capete răspuns. De ce oare? Oricum, din cînd în cînd e bine să ne reamintim…

Defectele mele sînt principala mea calitate

Există anumite defecte care, bine folosite, împrăştie o strălucire mai mare decît însăşi virtutea. Francois de La Rochefoucauld P.S: titlul este un citat din O. Paler Joy