Voi ce cărţi mai citiţi? Dacă mai citiţi…

Motto: Cititul nu îngraşă. Consumaţi cu încredere!

Aud, tot mai des în ultima vreme, oameni care spun că nu mai au timp să citească cărţi. Oamenii ăştia au, în schimb, timp să urmărească emisiuni de rahat la televizor, să piardă timpul pe reţele de socializare, să se vaite de plictiseală.

Mie îmi place să citesc. Încerc să o fac zilnic şi foarte rar nu-mi iese. Anul ăsta l-am început în forţă la capitolul „citit de cărţi”, şi din exces de timp d-ăla liber (da, invidiaţi-mă, vă rog!), dar şi din lipsă de planuri (deocamdată, că treaba asta la mine nu durează). Materie primă am, numai în ultima jumătate a anului trecut mi-am cumpărat peste şaizeci de cărţi.

Nebunia mare la mine este că îmi place să citesc în paralel mai multe cărţi. Adică, am întotdeauna o carte pe care o citesc în metrou, de exemplu, alta din care mai citesc seara, înainte de culcare, o carte începută la mama şi aşa mai departe, în funcţie de locurile pe unde mai bîntui  :D. N-am un gen de lectură preferat, îmi aleg cărţile în funcţie de dispoziţie.

Vă spuneam că începutul de an m-a prins lecturînd îndrăcit. În primele două zile ale anului am (re)citit Poiana Cu Zîmbete a lui Dan Gr. Mihăescu (e bestială, o carte de umor care ar trebui reeditată!). În drum spre muncă (obligatoriu să am lectură de metrou), am reuşit să termin volumul întîi din Darul lui Humboldt de Saul Bellow, carte începută acum vreo lună jumate. Nu am avut chef să mă apuc de volumul al doilea, am nevoie de o pauză; romanul e cam dezlînat scris, plicticos, dar a luat Premiul Pulitzer şi cine sînt eu să îl critic. Aşa că am trecut la Confesiunile unui asasin economic-  John Perkins (cartea e fascinantă, cam jumătate am dat-o gata!). Vinerea trecută, brokerul Cristian Sima recomanda asiduu, pe feisbuc, CRESUS – Confesiunile Unui Bancher Toxic (na!, că e şi site-ul ăsta de socializare bun la ceva). Deşi nu pot să citesc online, n-am rezitat ispitei să nu arunc o privire şi pînă la prînz bifasem vreo 73 de pagini, iar zilele astea promit să o termin. Şi mai am „cartea de seară”: primul volum din trilogia Iubim, al lui Octav Dessila, scrisă într-un stil care mie îmi place foarte mult.

Şi pentru că postarea e despre cărţi, profit să vă fac şi o recomandare: citiţi Cartea sfântă a nuferilor şi/sau Poveştile unui mizantrop, ambele apărute la editura Tracus Arte. Daniel Octavian Bejan este, după părerea mea, unul dintre cei mai buni scriitori pe care îi are România azi!

Aşa că sînt curioasă, voi ce mai citiţi? Aştept recomandări şi un semn că „sportul” ăsta încă se mai practică! 🙂

Foto: Colţul cu cărţi

Joy

Publicitate