Fane (5)

Dedicat Corinei, cea mai mare fană a personajului!

***

Pune receptorul jos, după ce purtase o convorbire cu o fătucă de la o bancă, şi ne întreabă:

– V-am povestit de mine, cînd eram eu disperat să iau un credit?

Noi:

– Nuuu, bagă!

Fane:

– Eram la Cimitire şi aveam biroul la Bellu. Şi aveam nevoie disperată de un credit. Era vorba un credit d-ăla ipotecar şi banca trebuia să trimită un evaluator înainte să-mi aprobe creditul. Şi trecuse o lună şi evaluatorul nu mă mai suna. M-am dus la ăia la bancă şi le-am cerut numărul de telefon al evaluatorului, iar ăia nu voiau să mi-l dea. Şi dacă am văzut că nu mi-l dau, i-am ameninţat că mă duc la altă bancă. V-am zis că eram disperat!!! Într-un final, mi-au dat numărul ăluia, şi-l sun.

„- Alo, bună ziua, sînt Fane şi am depus şi eu actele pentru un credit, şi vă tot aştept să veniţi să evaluaţi…

-Domnuuuu’ Fane, buuună ziiiiua!!! Domnuuuu’ Fane, trăiţi???

-Cum, dom’le, dacă trăiesc, ce vorbă-i asta? Normal că trăiesc!

-Domnuuuu’ Fane, ce mă bucur!

-V-am tot aşteptat să veniţi cu evauarea..

-Păi, domnu’ Fane, eu înainte să vin la client, sun la serviciul omului să cer nişte informaţii, că aşa e procedura. Şi am sunat şi la dumneavoastră la serviciu şi mi-a răspuns o doamnă. Şi am cerut cu dumneavoastră. Şi doamna, nervoasă, mi-a spus: „Nu-i aici. Îl găsiţi la Bellu!”. Şi mi-a închis. Şi am mai sunat o dată, că am crezut prima oară că mă ia la mişto. Şi doamna mi-a zis iar: „Nu v-am zis că îl găsiţi la Bellu??”. Şi iar mi-a închis. Şi am zis: „hai să mai încerc o dată, ultima dată”, şi am sunat-o iar, şi mi-a zis din nou că să vă caut la Bellu. Şi atunci am întrebat: „A murit?”. Şi ea a zis sec: „Da!” şi a închis. Şi dacă am auzit aşa, am clasat dosarul!

* * *

Un coleg:
– Fane, ţi-am dat un e-mail.
Fane, cîntînd (pe acorduri de Holograf):
– Ţi-am dat un eee-maill, ţi-am dat un eee-mail…

* * *

Fane, tată de băiat:
– Eu dorm în camera lui fii-miu, într-un pat maşinuţă.

* * *

Fane, vorbind la unul dintre telefoanele din birou cu o persoană din afară:
– Dumneavoastră aveţi noroc că v-a răspuns un băiat extraordinar, care sînt eu…

* * *

Fane are o carte groasă peste teancul de lucrări. Citeşte. Eu:
– Ce citeşti, Fane?
El, serios:
– Un Tratat de masaj. E al unei colege. E foarte interesant! Ştiai că poţi să masezi sînii în perioada de lactaţie, ca să îi stimulezi?

* * *

Fane către o colegă, vrînd să spună și el ceva și enervat de faptul că asta vorbește mai mult și mai tare ca el:
— Mă, ia taci și ascultă aici, că vorbește un om important!

* * *

Fane:
— Am fost cuminte, am mîncat tot!
Eu:
— Ce-ai mîncat, Fane?
Fane:
— Ceva bun pentru ficat: o ceafă de porc cu cartofi prăjiți și salată de sfeclă.

* * *

Fane, născut poet: – Eu nu tremur la cutremur, eu tremur şi mă cutremur cînd apar lucrări noi pe birou.

* * *

#Fane: Ştiţi cum zicea un profesor de-al meu cînd se enerva?

Noi: …

Fane: Mă, loază, ridică-te în două picioare. Pe alea din spate!

* * *

Fane: – Eu nu m-aş uita la filme porno, dar cînd sînt reclame la TV e singurul canal care nu mă dezamăgeşte.

* * *

Fane (care are trei pungi cu monede pe birou, bani din pușculița copilului) ne povestește:
— Cînd eram eu mic, într-o vară am fost cu familia și cu niște prieteni de familie în vacanță la munte. Și am stat în gazdă la niște bătrîni. Și eu mă jucam cu fetița prietenilor, și, din joacă, am descoperit sub pat bani. Erau legați în batiste și prinși de arcuri.
Dna. C:
— Și voi ce-ați făcut cînd i-ați găsit?
Fane:
— I-am luat, normal!

Tot în ziua aia, tot dna. C.:

— Fane, ce faci cu banii ăia de pe birou (pungile cu monede)?
— Sînt din pușculița lui fii-miu, mi i-a dat să-i schimb.
Dna. C:
— Vezi, Fane, să nu te amendeze că ai scos bani din circulație!

* * *

Fane, proaspăt sosit la birou, la ora prînzului:
– Avem premier nou!
Brînduşa, curioasă:
– L-au anunţat? Cine e?
Fane:
– Şumudică.

Dacă ţi-a plăcut de Fane, vezi şi: