Fane (1)

Fane (văzîndu-mă azi citind un articol despre omul): Ce mai zice Cărtărescu?

Eu: Ce poate şi el… Îţi place Cărtărescu, Fănele?

Fane: Mdaa… L-am văzut odată într-un magazin…

Eu: Ai citit vreo carte de-a lui? „Levantul”, aşa, în fiecare an ca…

Fane: Nuuu, mie-mi plac alea mai SF…

Eu (ironic): Cum ar fi „De ce iubim femeile?” ?

 

Eu: Fane, mă grăbesc, mă duc să mă tund…

Fane (om însurat, zîmbind galeş): Pentru mine???

Eu: Nu, Fănele, doar pentru Roşia Montană…

 

Fane (ridicînd bidonul de apă „La Fîntîna”, gol, într-o mînă): Vezi ce puternic  sînt? Îl ţin într-o mînă…

Eu: Dar în ce ai vrea să-l ţii, Fănele…

 

Eu: Fane, hai să-ţi zic un banc…

Fane: Zi-mi!

Eu: „Întrebare la Radio Erevan:
– Ce înseamnă să fii logodit?
– Este ca şi cum ai fi arestat preventiv înainte de a fi condamnat la închisoare pe viaţă.”

Fane (trist): Ăsta nu e banc, e realitate…

 

Fane (în tîrgul de produse ţărăneşti de la Academie, în faţa tarabelor cu brînză, degustînd): Care brînză e cea mai bună?

Vînzătoarea: Păi, depinde cum preferaţi: mai dulce, mai sărată…

Fane: Dacă ar fi să-i recomandaţi o brînză preşedintelui Băsescu, pe care i-aţi recomanda-o?

Vînzătoarea: Una cu otravă…

 

Fane (povestind): Pe vremea cînd eram director la Cimitire…

– Va urma –

Joy