Fane (4)

26 Aug

SmileO colegă:

– Ia uite ce ne cer ăştia, 20% din profit. Avem noi profit?

Fane:

– Bine că nu ne cer zece fecioare şi zece feciori!

Un coleg:

– Te oferi, Fane?

Eu:

– Se oferă. Pe lista de fecioare!

După cîteva clipe de tăcere, Fane:

– Ştii ce spune Coranul, că la poarta Raiului te aşteaptă 99 de fecioare..

– Păi faci faţă la 99?

– Măi, măcar două… măcar două să aibă experienţă!

 *         *        *

Fane: „Eu, cînd eram mai tînăr, am avut o gagică pe care o chema, la numele de familie, Sulică. Şi gagica mai avea doi fraţi. Care se însuraseră şi luaseră numele de familie ale nevestelor. Şi ta-su era foarte supărat pe chestia asta. Şi cînd mă duceam la ei acasă, îmi zicea: – Ce-are, dom’le, numele ăsta? I-auzi cum sună: Sssulicăăă!!!”

 *         *        *

– Fane, ai fost la Înviere?
– Nu.
– De ce?
– A fost urît afară şi ştiam despre ce e vorba…

  *         *        *

Fane:
– Mie Robert Turcescu nu mi-a plăcut niciodată ca gazetar. Dar ca ofiţer acoperit mi-a plăcut!

  *         *        *

Fane, într-o discuţie despre Marin Preda, recitînd dintr-un poet al poporului:

„Mare fu tăria lui,

Tăria partidului…”.

  *         *        *

Înaintea alegerilor prezidenţiale:

– Indiferent cine candidează, eu votez cu Bătăiosu.

  *         *        *

Fane, despre personajele din piesa Romeo şi Julieta, de Shakespeare:

– Paris era un fel de Leo de la Strehaia.

Vezi şi: Fane (1) ; Fane (2) ;

Fane (3)

Joy

Me(lt)seanul

25 Aug

Vouă nu vi se pare că Tăriceanu are, aşa, o figură de mesean ghiftuit?

Picture1

D-ăla care a venit neinvitat şi cu mîna goală la o mocangeală, a crăpat tot din farfurie, a lins şi ultima picătură de băutură de pe fundul paharului şi acum se pregăteşte să rîgîie. Genul parşiv, mincinos, manipulator, care te face cu zîmbetul pe buze.

Că mie fix aşa mi se pare acest el Futadore al politichiei mioritice!

*      *      *

PS: Banc cu Tăriceanul

Dacă îl găsesc ăștia vinovat pe #Tăriceanu și primește cu executare, din numărul anilor de bulău ar trebui să … https://www.facebook.com/Joy.GabriellaJoy/🙂

Joy

 

 

Votezi pentru primar în sectorul 3? Nasol!

19 Mai

Dragi bucureşteni, nu ştiu cum e pe la voi prin sector, cine candidează şi în ce ape se scaldă, dar în sectorul 3, acolo unde se întîmplă să locuiesc, oferta electorală arată cam aşa (click pe poză să o vezi în toată splendoarea!):

p

Motiv pentru care continui să susţin:

Vot de blam politicii româneşti!

Joy

Motive pentru care merită să vizitezi România (XXVI)

5 Mai

scoala4

mionscoalapopaminunepparccertificat

anuntJoy

Legile lui Murphy vor funcţiona la PNL

21 Apr

Surpriza înlocuirii lui Marian Munteanu cu Predoiu nu a fost, de fapt, chiar surpriză, fiindcă „pe surse” se cam ştia de mutarea asta. Iar ele, sursele (unele) n-au avut nicio apăsare să posteze mesajul pe Facebook.rtSurpriza se va produce abia la alegeri cînd Predoiu se va trezi cîştigător fără voia lui. (Pe bune, l-aţi văzut aseară ce speriat părea? Parcă îi ruga pe cei din sală să nu fie duri cu el, că el n-o să facă prea mult deranj).

Totuşi, de ce spun că Predoiu are şanse să cîştige? Păi e vorba de o logică simplă:
– bucureştenii nu agreează PSD (foştii primari Halaicu, Lis, Băsescu, Videanu au fost candidaţi din partea dreptei),
– cu independenţii s-au cam fript (Oprescu, deşi susţinut de PSD, a candidat ca independent şi de el ne-a scăpat DNA),
– Nic’şor Dan are aceleaşi şanse ca acum patru ani (auzi, bre, salvatorule, spune-mi şi mie cum o să-ţi treci proiectele prin CGMB, consiliu în proporţie de 99% politic, cînd tu ţi-ai pus sloganul „Salvează Bucureştiul de politicieni”?),
– restul amatorilor sînt de umplutură.
În concluzie, cum ar zice prietenul Murphy, la Predoiu & PNL se vor aplica următoarele legi :
  • Ceea ce nu vrei să fii vei deveni.
  • Orice eveniment improbabil, care ar crea confuzie socială maximă dacă s-ar produce, se va produce.
  • Nimic nu reuşeşte atît de plenar ca eşecul.

Joy

Darea-n plată şi darea-n bară

2 Feb

offer-on-a-houseIstoria, pe scurt: un deputat, pre numele lui Daniel Zamfir, a iniţiat un proiect de lege ce prevede că o persoană care a luat un credit imobiliar de la bancă şi a girat împrumutul cu imobilul/terenul cumpărat din banii respectivi, dacă nu mai poate restitui acel împrumut poate ceda bunul în favoarea băncii, stingîndu-se, astfel, orice obligaţie de plată. De la acel moment, chiar dacă proprietatea în cauză odată vîndută valorează mai puţin decît valoarea sa la momentul cumpărării, diferenţa este suportată doar de bancă. Argumentul ar fi acela că, pînă la acel moment nefast cînd clientul nu mai poate plăti ratele la bancă, acesta a plătit deja un număr de ani dobînzi şi comisioane din belşug (se ştie că, la orice împrumut, mai întîi se plătesc dobînzile, apoi împrumutul în sine), banca acoperindu-şi, astfel, eventualele pierderi rezultate din devalorizare.

Pînă la legea cu pricina, situaţia era (şi, deocamdată este) cam aşa: chiar dacă bunul respectiv e vîndut, împrumutatul e obligat să plătească în continuare ratele, reprezentînd împrumutul în sine+dobînzile+comisioanele, fiind, practic, un soi de sclav pînă la achitarea diferenţei.

“Dacă împrumutatul nu-şi mai poate plăti creditul, banca nu se poate îndrepta decît asupra bunului ipotecat, atît şi nimc mai mult. Ţinînd cont de solicitările Preşedintelui României, am hotărît să propun colegilor parlamentari înlocuirea sintagmei «persoană fizică» cu sintagma de «consumator», în sensul legislaţiei româneşti şi europene. Astfel, îi vom exclude de la aplicarea legii pe profesionişti. Profesioniştii sînt persoane fizice care desfăşoară activităţi comerciale. Mai direct spus, legea nu se aplică celor care au luat credite pentru dezvoltări imobiliare, pentru că asta era temerea cea mare, că de lege beneficiază cei care fac afaceri, samsarii imobiliari… Ei bine, o spun categoric, ei nu beneficiază de prevederile legii, conform modificărilor aduse”. (Daniel Zamfir)

Pentru mai multe detalii despre lege, daţi şi voi o căutare pe Google cu cuvintele „legea dării în plată”.

*     *     *

Îmi place legea asta a dării în plată, mă unge pe sufletul meu de client al băncilor.

Ani de zile băncile au dat credite doar cu buletinul la cine a vrut şi la cine n-a vrut. Că tu nu aveai nevoie, dar ‘mnealor te căutau insistent să-ţi prezinte „ofertele”. Zbîrnîia telefonul românului de rînd ca numărul scurt de la ghişeul  Informaţii din Gara de Nord . Ieşeai într-un hipermarket să-ţi cumperi şi tu, ca tot muritorul, un săpun, o roşie, un cico cu e-uri, şi năvăleau căprioarele băncilor asupra ta cu tot soiul de oferte de creditare. Nu conta că nu ai niciun venit mai acătării, că eşti înglodat în datorii şi că munceşti la firma „Pics SRL” care îţi dădea salariul din an în Paşti, pentru bănci erai bun. Cum să nu te tenteze banul obţinut uşor?

Nu mai pomenesc de piaţa imobiliară, pe care băncile, împreună cu cîţiva golănaşi din domeniu, au umflat-o cum au vrut muşchii lor.

Acum băncile au primit, în sfîrşit, un duş rece. Care, probabil, n-o să ţină, dat fiind că sluga băncilor străine, masonul Isărescu, a ieşit repede să-şi manifeste nemulţumirea cu privire la legea cu pricina şi să pună partea băncilor, dar asta e deja altă poveste.

În semn de protest, cîteva bănci n-au găsit alte „ameninţări” decît acelea că scumpesc creditele (scumpirea asta însemnînd, de fapt, ca avansul la o casă să fie 35% şi nu 5% ca pînă acum) sau că nu mai dau credite deloc.

Se vor scumpi creditele ca urmare a legii darii in plata?

Ete, fîs!

Pentru un credit luat pe (maximum) 30 de ani, cum este cel imobiliar, un avans de 35% din valoarea bunului este o măsură mult mai decentă şi mai realistă decât avansul de 5%. Ai ceva bani, cumperi, nu, mai aştepţi pînă ai banii (dacă o să îi ai vreodată). Cumpărarea unei case nu e o decizie care se ia la fel de uşor ca atunci cînd vrei să-ţi cumperi o gogoaşă.

Iar ameninţarea cu „nu mai dăm credite” are pentru bănci fix efect de bumerang. Ia, chiar vă rog să nu mai daţi credite să vedem, din ce pana mea (de blogger necumpărat de bănci) mai trăiţi? Că la 1% dobînda la depozite, plus impozit pe profit, plus comisioane la retragere, o să mai vedeţi voi oameni care să-şi aducă economiile la voi cum o să-mi văd eu ceafa. Fără oglindă!

Eu ştiu că citiţi peste tot ce naşpa va fi dacă trece Legea dării în plată, că vedeţi pe la ştiri diverşi „specialişti” care vin să ne spună cum ne vor persecuta băncile dacă trece legea. E firesc să fie aşa: prin cumpărarea spaţiului de publicitate, băncile sînt o sursă de finanţare pentru media, care media nu o să-şi taie niciodată craca de sub picioare pe foametea asta. Uitaţi-vă la emisiunile cunoscute, cu mare audienţă, din domeniul economic să vedeţi cine le susţine!

Într-o zi o să vă povestesc şi despre Programul Prima Casă. Nici aici nu e o ameninţare reală, aceea că băncile nu vor mai da bani prin acest program. Trebuie să ştiţi că, în fiecare an, statul papă şi el nişte bănuţi de la cel care a luat împrumut (e o a treisprezecea rată dacă vreţi, pe care trebuie să o aveţi în vedere atunci cînd alegeţi această formă de finanţare). Acei bani merg la Fondul de Garantare (un soi de Caritas, după părerea mea: tu dai nişte bani care vor constitui, de fapt, garanţia pentru împrumuturile viitoare, luate de alţi cetăţeni, şi tot aşa). Abia cînd statului i se va părea o afacere nerentabilă (vezi Programul Prima Maşină, un fiasco), Programul Prima Casă va dispărea. Pînă atunci va exista cel puţin o bancă care va acorda acest gen de credit: CEC Bank (banca de stat, care e şi recomandarea mea dacă vreţi un credit de acest tip).

În concluzie: hai cu Legea dării în plată!

Joy

Tehnocraţia bagă-n boală România

10 Nov

În 2009, la o emisiune pe teme economice de la teveu, fix înainte de alegerile prezidenţiale, cinci musculoşi din domeniu au fost invitaţi să îşi dea cu părerea despre cum va evolua „concubinajul” dintre euro şi leu după acel moment şi în anul ce avea să urmeze.

Era iarnă, aproape de sărbători, şi iminenţa unor alegeri tensionate pusese leul cu botul pe labe în faţa euro (vă mai aduceţi aminte de meciul Băsescu vs. Geoană şi de faza „Mihaela, dragostea mea!” a prostănacului).

Se ştie oricum că, în oricare alt an fără prea mari evenimente, aproape de Crăciun cursul începe să o ia razna pe fondul revenirii în ţară a „căpşunarilor”. Suprapuse, cele două fenomene hrăneau euro şi îl ajutau să crească şi să se întărească.

N-o mai lungesc, revin la emisiunea cu pricina. Euro depăşise 4,3 lei, în fine, era la cel mai mare prag atins vreodată pînă în acel moment. Dintre cei cinci capabili părerologi invitaţi, patru susţineau cu tărie că euro va ajunge la cinci lei în 2010. Cel mai înverşunat era chiar propunerea PSD de prim-ministru de azi: marele profesor de economie Liviu Voinea.

Alegerile au venit, au trecut, leul a început să îşi revină şi el (nici azi nu e 5 lei şi sper nici să nu ajungă pînă acolo), specialistul în economie Voinea a fost răsplătit cu funcţia de vicegurvernator al BNR, bănetul ţării e pe mîini sigure. Omul e azi propunere de premier. Halal!

Nu ştiu cu ce se mănîncă tehnocraţia asta la noi, ce înţeleg unii că ar fi, dar specialiştii ăştia giraţi de partide sînt exact inversul competenţei. Şi nici nu se sfiesc să ascundă asta…

picture

Cursul BNR valabil în perioada noiembrie 2009 – februarie 2010

Joy

Google, eşti nebun, ce ai cu Radu Aldulescu!?

22 Oct

Citeam, în Adevărul, un articol despre scriitorul Radu Aldulescu, evacuat de Uniunea Scriitorilor* din clădirea în care locuia, şi, de curiozitate, dau o căutare pe Google să aflu mai multe despre biografia sa. Stupoare: pe net, omul apare ca fiind decedat în 2006.

Sînteţi siniştri, băi!  Picture2

În altă ordine de idei, pentru cei care doresc să-l ajute, colegii lui au deschis două conturi în care se pot dona bani:

Aldulescu Radu, Banca Comercială Română:

CONT LEI RO71 RNCB 0647 0977 9106 0001

CONT EURO RO60 RNCB 0647 0977 9106 0005

Şi Primăria Bucureşti a dat zilele trecute un comunicat în acest sens, informînd că s-a luat decizia ca scriitorul să rămînă în spaţiul pe care îl ocupă în prezent, iar, în limita posibilităţilor şi ţinînd cont de importanţa activităţii culturale a acestuia, să i se repartizeze, în viitorul apropiat, un spaţiu corespunzător nevoilor sale.

Din păcate, în România de azi, doar scriitorii de puşcărie trăiesc în lux, adevăraţii scriitori trăiesc în sărăcie, că, deh!, ce meserie mai e şi asta? Ruşinos!

Citeşte şi: Aici (nu mai) locuiește un mare scriitor român

*Uniunea Scriitorilor din Romania a renunţat la sediul din str. Nicolae Golescu nr. 15, unde era gazuit pînă de curînd domnul Aldulescu, iar acest imobil se află în administrarea Municipalităţii.

Joy

Nemuritorii

29 Sep

Autobuzul opreşte în staţie. Uşile se deschid şi, pe la mijloc, urcă un om cu un cîine. Individul are o vîrstă nedefinită, pare trecut de şaizeci, în fine, arată îmbătrînit. Poartă o haină de camuflaj jigărită, nişte pantaloni de salopetă murdari de culoare roşcată, iar într-o mînă ţine o sticlă de plastic de jumate, închisă la culoare (probabil cu ceva tărie înăuntru). Cîinele e o corcitură de lup şi, în loc de zgardă, are în jurul gîtului o sfoară groasă, împletită, pe care omul o ţine de un capăt cu cealaltă mînă. Animalul nu are botniţă şi, după ce uşile maşinii se închid, se tolăneşte pe jos, nepăsător, la picioarele stăpînului.

Au rămas amîndoi în uşă. La vreo 30 de secunde după ce vehiculul se pune în mişcare, individul izbucneşte în plîns şi, printre suspine, începe:

– S-a dus şi nea Badea! Cum trăiau ăia pe vremuri cîte 900 de ani? Matusalem – 969 de ani, Adam – 930… Mai auzi azi pe cineva să trăiască azi atîta? Nici 150 de ani… E o minciună! Ne păcălesc ăştia, auzi tu, 900 de ani?

Apoi tace. Desface sticla şi ia un gît zdravăn. S-a oprit din plîns şi aşteaptă, probabil, o reacţie de la ceilalţi călători. Dar lumea din autobuz pare a nu-i da atenţie. După un timp începe iar, fără să mai plîngă de data asta:

– Auzi tu, 900 de ani! Azi nu mai trăiesc oamenii nici 200. Măcar 150 de ani. Şi nea Badea care s-a dus de tînăr, la 80 de ani…

Joy

%d blogeri au apreciat asta: