
Etichete:Gemeni, zodii, horoscop Urania, astre, berbec, taur, rac, leu, fecioara, balanta, scorpion, capricorn, sagetator, varsator, pesti
Motto: « Sunt două metode de a cuceri şi de a înrobi o naţiune. Una este prin sabie. A doua este prin îndatorare.» John Adams (1735-1826)
Am primit azi, pe e-mail, un filmuleţ intitulat “Asasinii economici”.
Sintagma nu e nouă. La o primă cautare pe Google, mi-au apărut pagini scrise încă dinainte de declanşarea crizei economice. Şi totuşi, pentru cei care nu au auzit sau n-au citit nimic despre subiect, au acum ocazia să afle.
O menţiune mai fac, doar! În anul 2007, americanul John Perkins avea să publice “Confesiunile unui Asasin Economic”, carte ajunsă Bestseller, el însuşi fiind un astfel de “personaj” (nu ştiu dacă îl pot numi aşa, pentru că el există, nu e ficţiune), după cum singur mărturiseşte în paginile cărţii.
Ce sînt, de fapt, “asasinii economici”? O să folosesc definiţia dată de Perkins:
Asasinii economici sînt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează de miliarde de dolari ţări din întreaga lume. Ei redirecţioneaza bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi de la alte organizaţii străine „de ajutor” către seifurile corporaţiilor uriaşe si către buzunarele celor cîtorva familii bogate care controlează resursele naturale ale planetei.
Iată cam cum descrie Perkins modul acestora de a acţiona:
Noi lucrăm în multe moduri diferite dar, probabil, cel mai frecvent este să găsim o ţară care are resurse, cum ar fi petrol… şi apoi aranjăm un împrumut uriaş acelei ţări de la Banca Mondială sau una din celelalte organizaţii de acest tip. Dar banii nu ajung cu adevărat în acea ţară. De fapt, ajung la marile noastre corporaţii pentru a construi proiecte de infrastructură în acea ţară de care să beneficieze corporaţiile noastre şi cîţiva oameni bogaţi din acea ţară. Dar nu ajută majoritatea oamenilor de loc.
Întreaga ţară rămîne cu o datorie foarte mare.
Este o datorie atît de mare încît nu pot să o plătească, şi asta face parte din plan, să nu poată să o plătească. La un moment dat, noi, asasinii economici, mergem înapoi acolo şi le spunem :
Ascultaţi, aţi pierdut mulţi bani, nu vă puteţi plăti datoriile, aşa că vindeţi petrolul foarte ieftin la companiile noastre petroliere, lăsaţi-ne să construim o bază militară la voi în ţară… trimiteţi trupe şi susţineţi-le pe ale noastre într-un loc cum ar fi… Irak, sau votaţi-ne la viitoarele alegeri ONU. Să privatizeze compania de electricitate, sistemul de apă şi canalizare şi să le vîndă corporaţiilor din SUA şi altor corporaţii multinaţionale.
Deci, este o adevărată reţea şi este atît de tipic modul de acţionare al FMI şi Băncii Mondiale. Ei îndatorează o ţară şi este o datorie atît de mare, încît nu pot să o plătească. Apoi, ei se oferă să refinanţeze datoria şi trebuie ca ţara să plătească o dobîndă şi mai mare. Apoi ceri acest «quid pro quo», pe care-l numeşti condiţionalitate sau bune relaţii, care înseamnă că trebuie să-şi vândă resursele, incluzînd multe din serviciile lor sociale, companiile de utilitate, uneori sistemele lor educaţionale, penale, de asigurări la corporaţii străine.
Pe scurt, în timp ce majoritatea populaţiei globului nu este conştientă de această realitate, băncile, în colaborare cu guverne şi corporaţii, continuă să-şi perfecţioneze şi să-şi extindă tacticile de luptă economică, dînd naştere la noi entităţi, cum ar fi Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional, şi inventează un nou tip de soldat: Asasinul economic.
Scenariul vă sună cunoscut? Vă reamintesc: cartea lui Perkins a apărut în anul 2007, cînd România nici nu auzise de criză economică sau de recesiune!
Nu vreau să par apocaliptică, dar, limitîndu-mă strict la România, tare mă tem că pentru generaţiile viitoare noţiunile de “libertate” şi “independenţă” nu vor fi decît nişte cuvinte de DEX.
Nu am citit cartea. Însă intenţionez să o cumpăr şi să o citesc. Informaţiile pe care le am şi pe care le-am postat sînt luate de pe net. Dacă sînteţi curioşi să ştiţi mai multe despre subiect, dar şi despre John Perkins, vizitaţi-i site-ul: John Perkins Official Web Site.
Filmuleţul de mai jos este aproximativ la fel cu cel primit de mine pe mail. Vizionare plăcută!
Joy
Etichete:Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională, anul 2007, Asasinii economici, Banca Mondială, bani, Confesiunile unui Asasin Economic, corporaţii străine, criza economică, datorii, DEX, doua, FMI, Google, Irak, Jeffrey Franks, John Adams, John Perkins, lume, luptă economică, ONU, quid pro quo, Romania, romania recesiune, sabie, sintagma, USAID, viitoarele alegeri
Etichete:Boc, Jos Basescu, miting, PDL, Piata Universitatii, PNL, PSD, Revolutie, USL
- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;… o minunată parabolă despre tăbliţele de la Tărtăria. Se pare că ar fi fost scrisă de un anume Zamfir, de la “Curierul Naţional”. După cum se ştie, aceste tăbliţe sînt încă nedescifrate.
Autorul rîndurilor de mai sus este dl. Marius Neacşu. Modificarea menţionării sursei este făcută ulterior şi transmit scuze autorului pe această cale că nu şi-a regăsit, încă de la început, numele alături de un text care-i aparţine.
Joy
Etichete:argint, Brâncuşi, Coandă, Codex Alimentarius, Conrad Haas, dacii, educat, Eminescu, Enescu, Europa, Gogu Constantinescu, Herman Oberth, istoria, mine de aur, Nicolae Teclu, paria, Petrache Poenaru, salvatori, sare, Scrisoare deschisă poporului român, sper, Spiru Haret, tăbliţele de la Tărtăria, Vlaicu, Vuia
”Timpul”, 22 iulie 1880
“Dorinţe de progres şi de libertate nechibzuite au introdus prea ades în mecanismul nostru politic fraza goală în locul realităţii. Nu credem ca cititorul să mai ceară probe pentru evidenţă. Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine, lipsa absolută a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii să s-aşeze la noi, prefacerea în fine a acestor elemente în elemente politice care au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională, toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria şi teoria de om şi om?
Pe de altă parte dorinţa de progres şi de libertate a introdus fraza goală în locul realităţii în mecanismul nostru politic.
Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România.
Într-o ţară în care un om cu patru clase primare, şi peste aceasta din fire e mărginit, e redactor de ziar, deputat, director de Bancă Naţională, special într-ale drumului de fier şi curînd ministru de finanţe, într-o ţară în care mucenicul Simeon e un om căruia nu i se poate imputa nimic, unde procurele false, ca şi falsele cărţi de alegător, joacă rolul de căpetenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, ştiinţă, caracter nu sunt nimic, tripotajul, pişicherlîcul şi hatîrul tot, în o asemenea ţară omul e redus a constata istoriceşte ceea ce se întîmplă, a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.
Puţine avem de zis ca concluziune la o polemică cu mult prea lungă pentru obiectul ei.
Ţara care, prin aplicarea instituţiilor ei, încurajeaza ignoranţa, neconsecuenţa, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedeşte că e în descompunere deplină…
Dovadă despre această descompunere este imigrarea continuă de elemente străine, care n- a fost nicicînd mai mare decît sub sistemul actual de guvernămînt. Deşi aceste imigraţiuni reprezintă prisosul, nu tocmai clasic în virtuţi şi inteligenţă, al popoarelor învecinate, totuşi acest prisos, oricum ar fi el, e superior plebei superioare indigene.
Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferinţe şi ameţit de fraze, se formează un popor nou de venetici, de-o naţionalitate nehotărîtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor al lui Mircea Basarab dispare şi emigrează.”
Joy
Etichete:Eminescu n-a murit, Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România, patru clase primare, ziar, deputat, ministru de finanţe, cărţi de alegător, nastrea lui Eminescu
Un film care merită privit, fără alte comentarii! Cine are dreptate, Roşia Montana Gold Corporation sau cei care se opun acestui proiect, decideţi voi!
Citeşte şi:
Joy
Etichete:documentar despre Rosia Montana, Honduras Is Worth More Than Gold, Roşia Montană, Roşia Montană Gold Corporation
Jorge Luis Borges
“După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mînă şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că dragostea nu înseamnă a te culca cu cineva, şi a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe…
Că săruturile nu sînt contracte şi cadourile nu sînt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate pe “astăzi” şi “acum” pentru că terenul lui “mîine” este prea nesigur pentru a face planuri … şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.
Şi după un timp, omul învaţă că – dacă e prea mult – pînă şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria gradină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă… şi cu fiece zi învaţă.
Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru ca îţi oferă un viitor mai bun, înseamnă că mai devreme sau mai tîrziu vei dori să te întorci la trecut.
Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singuratatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sînt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai tîrziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mînie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, de asta sînt capabile doar sufletele cu adevărat mari.
Cu timpul înţelegi că dacă ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia să nu mai fie la aceeaşi intensitate.
Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plînge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai tîrziu va suferi aceleaşi umilinţe si dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţînd lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele sa nu mai fie aşa cum sperai.
Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
Cu timpul vei vedea că – deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sînt împrejur – îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sînt…
Cu timpul vei învăţa că încercînd să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui ca ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.
Dar din pacate, toate se învaţă doar cu timpul…”
Joy
Etichete:Cu timpul, Jorge Luis Borges, jumătatea drumului
Ei spun că...