De vreo săptămînă mă conversez pe messenger cu un tip din Cuba. Pentru că eu am restricţionat yahoo-ul la muncă, ca să stau, totuşi, pe mess, intru pe nişte site-uri care au mai multe opţiuni, printre care şi o opţiune gen Noi2, ca pe Neogen.
Aşa am făcut cunoştinţă cu Julio Cesar, cu care, sinceră să fiu nu intram în vorbă dacă nu-mi scria în spaniolă (limba oficială care se vorbeşte in Cuba). E un tip foarte isteţ, care lucrează în televiziune, cameraman.
Cuba este o ţară comunistă, iar multe dintre cele povestite de Julio îmi aduc aminte de România de dinainte de 89. Cu toate astea, comparativ cu ţara noastră, ei mi se par mult mai „open mind” faţă de cum eram noi atunci. Poate şi exotismul ţării mă face să vad lucrurile mai colorat. Pentru mine, România comunistă apare mereu gri, în amintirile mele (aveam 13 ani la Revoluţie, că ştiu că o să mă întrebaţi asta!).
La fel ca România, Cuba are o singură televiziune: Instituto de radio y television (Institutul de radio şi televiziune). Dar, spre deosebire de noi, ei nu au doar două ore de program în care este difuzată numai imaginea conducătorului mult iubit. Au canale de sport, muzică, canale culturale etc…. acum, cît de patriotice sînt, nu ştiu!!!
Astăzi m-a întrebat dacă mi-a plăcut în perioada comunistă. Eu, una nu regret comunismul, cu excepţia cîtorva aspecte. I-am spus că atunci lumea avea bani, dar nu se găsea mîncare, rămîneam fără lumină şi fără căldură aproape tot timpul şi exista cenzură. Dar oamenii încă aveau valori, erau mai culţi şi mai educaţi. Acum sîntem o ţară liberă, care nu a înţeles prea bine semnificaţia libertăţii, găsim de toate de cumpărat, dar, din păcate, ducem lipsă de bani. I-am explicat că actuala criză economică ne-a prins datori la bănci şi că numărul şomerilor este în creştere.
La fel ca noi atunci, nici ei acum nu pot ieşi din ţară, decît foarte greu. Dar, pentru că turismul la ei este principala sursă de venit (voiajele în Caraibe sînt un lux pentru europeni!), se intră în ţară mai uşor decît de intra odată la noi.
Joy
joy 
La Revolutie, am castigat dreptul de a alege sa nu mergem la scoala, sa aruncam coji de seminte pe jos, sa furam pe fata, sa furam in alte tari, sa ne tiganim, sa ascultam manele, sa consideram ca oamenii inteligenti si cultivati sunt niste ratati si tocilari, sa distrugem bunurile publice… (Partea I)
ApreciazăApreciază