Este ora prînzului. În biroul ei, aflat la ultimul etaj al clădirii, Maricica tocmai îşi terminase de pilit unghiile perfecte, iar acum şi le admira mîndră.
Era singură. Şeful ei era plecat într-o delegaţie, telefoanele sunau rar, lumea se potolise din alergatul haotic pe culoare, ce mai!, era chiar o atmosferă relaxantă, numa’ bună de omorît timpul cu o manechiură sau cu o revistă uşurică, aşa, ca pentru fetiţe. Cînd deodată, sună telefonul:
– Alo! Vorbesc cu domnişoara Maricica Protopopescu?, întreabă o voce repezită de bărbat.
– Da, eu sînt, răspunde Maricica plictisită.
– Domnişoară Maricica, sînt Ion Haralamb, consultantul dumneavoastră fiscal. Vă sun pentru a vă informa că declaraţia dumneavoastră de venituri nu a fost acceptată… Fiscul zice că este o incompatibilitate între ceea ce cîştigaţi dumneavoastră şi patrimoniul pe care îl posedaţi, îi spuse bărbatul de la celălat capăt al firului, pe acelaşi ton repezit, Maricicăi.
– Cum vine asta?, întreabă femeia captată brusc de subiect.
– Păi vine, ăăă, cum să vă spun, ăăă… Adică salariul de secretară pe care îl cîştigaţi este prea mic pentru ca dumneavoastră să deţineti un apartament de lux, un automobil Mercedes Benz, haine de firmă, bijuterii, călătorii în Europa etc, etc…
Se aşterne liniştea cîteva secunde, după care se aude:
-Ai, ai, ai! Şi acum ce mă fac?, începe Maricica a se vaita.
– Uite, zice Haralamb pe un ton binevoitor, brusc înduioşat, faceţi urmatoarele: trimiteţi-mi o fotocopie actualizată, cu principala dumneavoastră sursă de venituri băneşti, şi să vad apoi ce pot să fac.
– Foarte bine, domnule Haralamb, aprobă Maricica ferm, schimbîndu-şi şi ea tonul vocii, imediat vă scot o fotocopie şi o expediez prin fax, chiar de aici…
* Povestire prelucrată!
Joy
joy 