Tehnocraţia bagă-n boală România

În 2009, la o emisiune pe teme economice de la teveu, fix înainte de alegerile prezidenţiale, cinci musculoşi din domeniu au fost invitaţi să îşi dea cu părerea despre cum va evolua „concubinajul” dintre euro şi leu după acel moment şi în anul ce avea să urmeze.

Era iarnă, aproape de sărbători, şi iminenţa unor alegeri tensionate pusese leul cu botul pe labe în faţa euro (vă mai aduceţi aminte de meciul Băsescu vs. Geoană şi de faza „Mihaela, dragostea mea!” a prostănacului).

Se ştie oricum că, în oricare alt an fără prea mari evenimente, aproape de Crăciun cursul începe să o ia razna pe fondul revenirii în ţară a „căpşunarilor”. Suprapuse, cele două fenomene hrăneau euro şi îl ajutau să crească şi să se întărească.

N-o mai lungesc, revin la emisiunea cu pricina. Euro depăşise 4,3 lei, în fine, era la cel mai mare prag atins vreodată pînă în acel moment. Dintre cei cinci capabili părerologi invitaţi, patru susţineau cu tărie că euro va ajunge la cinci lei în 2010. Cel mai înverşunat era chiar propunerea PSD de prim-ministru de azi: marele profesor de economie Liviu Voinea.

Alegerile au venit, au trecut, leul a început să îşi revină şi el (nici azi nu e 5 lei şi sper nici să nu ajungă pînă acolo), specialistul în economie Voinea a fost răsplătit cu funcţia de vicegurvernator al BNR, bănetul ţării e pe mîini sigure. Omul e azi propunere de premier. Halal!

Nu ştiu cu ce se mănîncă tehnocraţia asta la noi, ce înţeleg unii că ar fi, dar specialiştii ăştia giraţi de partide sînt exact inversul competenţei. Şi nici nu se sfiesc să ascundă asta…